Luptele pentru Donbas și retragerea din Kursk
Bătălia pentru controlul Donbasului a redevenit un subiect central, în contextul retragerii trupelor ucrainene din provincia rusă Kursk. Această situație a generat îngrijorare, având în vedere că președintele ucrainean Volodimir Zelenski spera să utilizeze controlul asupra Kurskului ca monedă de schimb în viitoarele negocieri de pace cu Rusia. În ciuda eforturilor ucrainene, Rusia continuă să își consolideze pozițiile pe frontul din estul Ucrainei.
Armata ucraineană a inițiat o incursiune în Kursk pe 6 august 2024, marcând prima invazie a teritoriului rus după al Doilea Război Mondial. Deși inițial a ocupat un teritoriu de aproximativ 1.300 de kilometri pătrați, ucrainenii au început să piardă teren din cauza contraatacurilor rusești, iar pierderile s-au accelerat în ultimele zile. Hărțile de pe portalul ucrainean de analiză militară DeepState arată că trupele ruse au recucerit cea mai mare parte a orașului Sudja, care reprezenta o poziție strategică pentru armata ucraineană.
În acest context, președintele Zelenski a recunoscut indirect retragerea trupelor ucrainene din Kursk, subliniind importanța salvării vieților soldaților. În paralel, Rusia întârzia să răspundă propunerii de armistițiu de 30 de zile, convenită recent de Ucraina și SUA, ceea ce ar putea deschide calea pentru negocieri de pace.
Pe de o parte, ajutorul militar american ar putea oferi armatei ucrainene timp pentru a-și reface capacitățile, în timp ce, pe de altă parte, Rusia continuă să câștige teren în estul și sud-estul Ucrainei, dar nu a reușit să își atingă toate obiectivele ofensive. În prezent, din cele patru provincii ucrainene anexate de Rusia, doar Lugansk se află sub controlul aproape complet al armatei ruse, în timp ce în Donețk, Zaporojie și Herson, armata ucraineană controlează o parte semnificativă din teritoriu.
Luptele pentru Donbas revin în prim-plan
În sudul și centrul Donbasului, luptele din 2024 au fost semnificative, însă progresele teritoriale ale ofensivei rusești au fost limitate. Un obiectiv principal al acestei ofensive a fost cucerirea orașului Pokrovsk, care avea o populație de 60.000 de locuitori înainte de război, și a zăcămintelor sale de cărbune cocsificabil. Deși armata ucraineană a pierdut numeroase localități la sud și la est de Pokrovsk, a reușit să oprească înaintarea inamicului în acest sector de front, unde rușii încearcă să avanseze ocolind orașul.
Pe lângă dimensiunea militară, conflictul din Donbas are și o componentă economică importantă, datorită zăcămintelor de litiu, titan și uraniu, precum și a 5% dintre cele mai valoroase pământuri rare din lume. Aceste resurse sunt esențiale în contextul acordului americano-ucrainean care oferă Statelor Unite acces preferențial la exploatarea mineralelor ucrainene.
Situația pe frontul de est
Pe frontul de est, armata rusă a reușit să ocupe orașul Torețk, dar ucrainenii au contraatacat cu succes, împiedicând înaintarea rusă spre Kostiantinivka, un nod logistic crucial care deschide calea spre Kramatorsk, principala redută ucraineană din regiune. Deși Ministerul rus al Apărării a revendicat ocuparea unui sat la 15 kilometri est de Kramatorsk, ucrainenii continuă să-și mențină pozițiile la Ceasov Iar, la periferia orașului Bahmut, care a fost cucerit de trupele ruse în mai 2023 după o bătălie lungă și sângeroasă.
Rușii au încercat de asemenea să avanseze dinspre nord, din regiunea Harkov, spre Kramatorsk și Sloviansk, dar nu au reușit să depășească liniile defensive ucrainene, evidențiind dificultățile cu care se confruntă armata rusă în această etapă a conflictului.
