De ce Europa ezită să utilizeze banii Rusiei pentru susținerea Ucrainei
Trei ani de război în Ucraina au lăsat Europa cu o factură semnificativă, aproximativ 122 de miliarde de dolari în asistență directă, plus alte investiții considerabile în armatele și industria de apărare ale continentului. Cu toate acestea, Europa nu a recurs până acum la utilizarea celor 229 de miliarde de dolari din banii băncii centrale rusești, care sunt înghețați în Uniunea Europeană din cauza invaziei Rusiei în Ucraina din 2022.
Recent, legislatorii francezi au adoptat o rezoluție care solicită guvernului de la Paris să folosească aceste active înghețate pentru a finanța sprijinul militar și reconstrucția Ucrainei. În contrast, Statele Unite și Canada au implementat deja legislație care le permite confiscarea acestor active. Administrația Biden a încercat să convingă aliații europeni să facă același lucru.
Deși Parlamentul European a convenit asupra unei rezoluții de confiscare a acestor fonduri pentru Ucraina, guvernele europene continuă să ezite. Premierul britanic Keir Starmer a subliniat că este o „problemă complicată”. Principalele temeri sunt de natură economică și juridică. Purtătorul de cuvânt al guvernului francez, Sophie Primas, a exprimat îngrijorarea că confiscarea activelor ar putea crea un precedent periculos, descurajând investițiile străine în Europa.
De asemenea, se discută despre impactul pe care confiscarea fondurilor Rusiei l-ar putea avea asupra euro ca monedă de rezervă, conform economistului Olena Havrylchyk. În cazul în care confiscarea totală a banilor Rusiei nu este o opțiune, contribuabilii europeni vor trebui să se pregătească pentru costurile continue ale sprijinului acordat Ucrainei.
De ce ezită Europa să utilizeze activele rusești pentru susținerea Ucrainei
Europa se confruntă cu o ezitare semnificativă în a confisca activele Rusiei pentru a sprijini Ucraina, iar această situație este influențată de principii fundamentale ale dreptului internațional. Conform acestor principii, activele de peste mări ale unui stat beneficiază de imunitate împotriva confiscării, ceea ce complică justificarea legală a unei astfel de acțiuni.
Frédéric Dopagne, profesor de drept internațional la Universitatea Louvain din Belgia, subliniază că repararea daunelor cauzate Ucrainei și întărirea capacităților sale de apărare reprezintă argumentele cele mai solide pe care Europa le-ar putea invoca. De exemplu, în SUA, legea „2024 Rebuilding Economic Prosperity and Opportunity for Ukrainians Act” a fost utilizată pentru a justifica sechestrul activelor rusești, destinându-le reconstrucției Ucrainei.
Cu toate acestea, dezbaterile din cadrul Uniunii Europene sunt complicate. State precum Belgia, care deține o mare parte din activele înghețate ale Rusiei, sunt încă nehotărâte, iar un acord european necesită aprobarea unanimă a tuturor statelor membre. Aceasta este o provocare, având în vedere sprijinul pentru Rusia din partea unor țări precum Ungaria și Slovacia.
Dopagne adaugă că lipsa unui precedent istoric pentru confiscarea activelor în astfel de circumstanțe contribuie la ezitarea Europei. După cele două războaie mondiale, Germania a fost obligată să plătească despăgubiri, însă în contextul actual, confruntarea cu Rusia face ca un acord similar să pară îndepărtat.
În concluzie, întrebarea esențială pentru factorii de decizie occidentali este dacă se poate ajunge la un acord privind despăgubirile înainte de a exista un tratat de pace formal cu Rusia. Această dilemă juridică și politică continuă să stânjenească progresele în sprijinul Ucrainei.
De ce ezită Europa în a cheltui banii Rusiei pentru susținerea Ucrainei
Europa se confruntă cu o dilema majoră legată de utilizarea fondurilor confiscate din averea Rusiei. Deși intenția de a sprijini Ucraina este clară, există temeri că o confiscare a acestor bani ar putea mai degrabă să înrăutățească situația decât să faciliteze negocierile pentru pace.
Până în prezent, economiile Moscovei rămân în siguranță și nu sunt accesibile pentru a fi folosite în sprijinul Ucrainei, ceea ce complică eforturile europene de a găsi o soluție eficientă. Această ezitare reflectă îngrijorările cu privire la impactul pe termen lung al acestor acțiuni asupra relațiilor internaționale și asupra stabilității regionale.
