Iguanele au parcurs o călătorie de peste 8.000 de kilometri în urmă cu 34 de milioane de ani
În urmă cu aproximativ 34 de milioane de ani, iguanele au realizat cea mai lungă călătorie cunoscută de orice specie terestră, navigând o distanță de peste 8.000 de kilometri din America de Nord pentru a-și stabili casa în Fiji, conform unui nou studiu. Această călătorie a fost posibilă prin utilizarea de plute făcute din vegetație, iar iguanele au ajuns în Fiji la scurt timp după formarea insulelor.
Un aspect fascinant al cercetării este că iguanele din Fiji sunt mult mai îndeaproape înrudite cu rudele lor din emisfera vestică decât se credea anterior. Aceasta sugerează că iguanele au călătorit direct de pe coasta de vest a Statelor Unite până în Fiji, contrazicând astfel teoriile anterioare care susțineau colonizarea din zonele terestre adiacente.
Noua analiză genetică, publicată în revista PNAS, s-a bazat pe o secvență de ADN la nivel de genom colectată de la peste 200 de specimene de iguane din muzee din întreaga lume. Aceasta a arătat că genul Brachylophus din Fiji este cel mai strâns înrudit cu șopârlele din genul Diposaurus, care se găsesc în deșerturile din America de Nord.
Cercetătorii estimează că aceste neamuri s-au despărțit în urmă cu aproximativ 34 de milioane de ani, ceea ce coincide cu istoria geologică a formării insulelor Fiji. Această descoperire aduce noi perspective asupra modului în care iguanele și-au extins habitatul și a evoluției lor în contexte geologice complexe.
O călătorie de 34 de milioane de ani a iguanelor
În urmă cu 34 de milioane de ani, iguanele au început o fascinantă migrație de peste 8.000 de kilometri. Această călătorie a avut loc în perioada în care aceste reptile s-au adaptat la diverse medii, explorând noi teritorii.
Printre descoperirile relevante, au fost găsite fosile de iguane cu trăsături unice, inclusiv dinți care prezentau forme bizare, asemănătoare cu cele ale unor unelte. Aceste caracteristici sugerează adaptări specifice la condițiile de mediu din acele vremuri.
Studiile asupra acestor fosile ajută la înțelegerea evoluției iguanelor și a migrației lor pe distanțe lungi, oferind indicii despre cum s-au desfășurat aceste schimbări în peisajul natural.
