Povestea unui fermier englez în România
Charlie Ashby, un fermier englez în vârstă de 64 de ani, își desfășoară activitatea în sud-vestul României, unde negociază transportul cerealelor de la ferma sa spre portul Constanța. A venit în România în 2007, după ce a descoperit un anunț de vânzare a terenurilor în ziarul The Sunday Times. De atunci, Ashby a acumulat peste 10.000 de hectare, transformându-se dintr-un simplu fermier într-un antreprenor de succes, cu 80 de angajați și venituri anuale de 1,8 milioane de euro din subvenții europene.
Cu toate acestea, realizările sale sunt acum amenințate de un curent tot mai puternic de naționalism românesc și de o competiție acerbă pentru resursele de teren și apă. Ashby recunoaște că, pentru prima dată, se simte nesigur ca străin în România, după ce a fost parte dintr-un grup de fermieri străini atrași de potențialul agricol al regiunii, datorită solului fertil, cunoscut sub numele de „cernoziom românesc”.
Un studiu al Băncii Mondiale sugerează că România are cel mai mare potențial de irigație din Europa, iar Ashby crede că, cu investiții adecvate în infrastructură, România ar putea deveni „grânarul Europei”, similar cu ceea ce era Ucraina înainte de invazie. El a investit 500.000 de euro pentru refacerea rețelei de irigație, pariază că o gestionare corespunzătoare a apei ar putea să-i tripleze veniturile.
Povestea unui fermier englez din România în presa britanică
România are potențialul de a deveni „grânarul Europei”, similar cu ceea ce era Ucraina înainte de invazie, iar acest lucru este evidențiat de succesul fermierilor englezi care activează în țară. Un exemplu notabil este un fermier care, în 2024, a obținut producții de porumb de patru ori peste media Uniunii Europene.
Adam Oliver, consultant agricol și șeful diviziei est-europene a firmei Brown & Co, subliniază că și alți fermieri străini au avut rezultate remarcabile în România. Aceștia au cumpărat terenuri și au dezvoltat afaceri de la zero, demonstrând antreprenoriat și disponibilitate de a-și asuma riscuri. Cu toate acestea, fermierii români au avut o reacție mixtă, unii exprimând ostilitate față de acești investitori, acuzându-i de acapararea terenurilor și de transformarea satelor în ghetouri.
Cu toate acestea, Oliver consideră că acești investitori au jucat un rol important în modernizarea agriculturii românești și în evidențierea potențialului acesteia. Tensiunile cresc pe măsură ce companii mari din Emiratele Arabe Unite, Danemarca, India și Germania dețin deja suprafețe vaste în România și continuă să caute oportunități de expansiune.
Estimările privind terenurile agricole controlate de străini în România variază semnificativ, între 7,5% și 40%, dar lipsa unui registru funciar complet face dificilă verificarea acestor date. Oliver afirmă că există un interes crescând pentru terenurile agricole românești, întrucât prețurile sunt de patru ori mai mici comparativ cu cele din Marea Britanie sau Germania. Această cerere sporită de hrană este alimentată de populația globală în expansiune și de crizele de apă care afectează producția în alte regiuni.
Interesul crescut pentru agricultura românească coincide cu o instabilitate politică în țară, aspect care ar putea influența valoarea terenurilor deținute de fermierii străini și ar putea amenința modelele lor de afaceri.
