O analiză chimică recentă a Pietrei Altarului din Stonehenge a dezvăluit că aceasta nu provine din Țara Galilor, așa cum se credea anterior, ci din bazinul Orcadian din Scoția, situat la aproximativ 750 km distanță de acest sit emblematic.
Această descoperire provoacă o revizuire semnificativă a studiilor anterioare și ridică întrebări cu privire la posibilele rețele de comerț care ar fi putut transporta piatra până la Stonehenge. O echipă de cercetători de la Universitatea Curtin din Australia a confirmat că Piatra Altarului, cea mai mare dintre pietrele non-sarsen, provine de fapt din Scoția.
Analizând vârsta și compoziția chimică a mineralelor din fragmente ale pietrei, echipa a identificat o „amprentă chimică” distinctivă. Aceasta se potrivește cu rocile din nord-estul Scoției, evidențiind o diferență clară față de cele din sud-estul Țării Galilor.
„Analiza noastră a arătat că mineralele din piatră au, în mare parte, vârste cuprinse între 1.000 și 2.000 de milioane de ani, iar unele au în jur de 450 de milioane de ani”, a declarat Anthony Clarke, autor principal al studiului. Această descoperire sugerează o origine în bazinul Orcadian, Scoția.
Studiul, publicat în revista Nature, infirmă teoriile anterioare care leagă Piatra Altarului de zona Brecon Beacons din Țara Galilor. Profesorul Richard Bevins, coautor al studiului, subliniază că acum, cu amprenta chimică identificată, se deschide calea pentru a găsi locul exact de origine al pietrei.
Originea scoțiană a pietrei ridică întrebări fascinante despre modul în care o piatră atât de mare a fost transportată atât de departe în perioada neolitică, în jurul anului 2600 î.Hr. Aceasta sugerează o metodă de transport avansată și o organizare socială complexă, ceea ce indică existența unor rețele comerciale pe distanțe mari.
„Descoperirea noastră evidențiază un nivel semnificativ de coordonare socială în acea perioadă”, a declarat Chris Kirkland, coautor și profesor la Curtin. „Transportarea unei asemenea pietre pe cale maritimă de-a lungul coastei britanice indică o societate mult mai organizată decât se credea anterior despre neoliticul britanic.”
