Explozii nucleare pașnice în URSS
În anii ’70, Uniunea Sovietică a desfășurat un program controversat prin utilizarea dispozitivelor nucleare pentru a redirecționa râurile siberiene care, în mod normal, se varsă în Oceanul Arctic. Scopul era de a direcționa apa înspre Asia Centrală, dar acest proiect s-a dovedit a fi un eșec major.
Proiectul „Taiga” și lacul Nuclear
Pe 23 februarie 1971, Uniunea Sovietică a detonat simultan trei dispozitive nucleare îngropate la 127 de metri adâncime, generând astfel Lacul Nuclear. Fiecare explozie avea o putere echivalentă cu cea a bombei atomice de la Hiroshima, având o putere de 15 kilotone TNT. Aceasta a fost una dintre cele 124 de explozii nucleare efectuate în cadrul programului de „explozii nucleare pașnice”, care a durat două decenii.
Planurile de inversare a cursului râurilor
Testele nucleare din Siberia erau parte a unui plan ambițios de a crea un canal uriaș care să lege râul Peciora de Kama, un afluent al Volgăi. Această redirecționare ar fi permis o parte din apa care curge spre Oceanul Arctic să fie deviată spre regiunile mai dens populate și cu o climă mai aridă din Asia Centrală și sudul Rusiei. Proiectul nu se limita doar la râul Volga, ci viza și alte râuri siberiene, printr-o rețea complexă de canale și rezervoare interconectate.
După 50 de ani de la primele „explozii nucleare pașnice”, ideea de a readuce la viață acest plan nebunesc ar putea fi reexaminată, conform unor surse precum BBC.
„Explozii nucleare pașnice”: Planul URSS de inversare a cursului râurilor siberiene
Unul dintre ultimele megaproiecte ale Uniunii Sovietice a fost inițiativa de a redirecționa apa din râurile siberiene, un plan ambițios care s-a bazat pe utilizarea „exploziilor nucleare pașnice”. Acest proiect, care a fost la apogeul său în anii ’70 și începutul anilor ’80, avea ca scop salvarea Mării Aral și Mării Caspice, amenințate de secare din cauza supraexploatării resurselor de apă.
Oficialii sovietici credeau că prin devierea a până la 10% din apa din râurile Ob și Irtiș, utilizând un canal lung de 1.500 de kilometri, ar putea îmbunătăți situația ecologică din regiune. Proiectul a implicat investiții semnificative, cu sute de milioane de ruble și implicarea a aproximativ 68.000 de persoane, inclusiv 200 de institute de cercetare și organizații științifice.
Istoricul Douglas Weiner, specializat în politicile de mediu ale Uniunii Sovietice, a explicat că „acest flux uriaș de apă înspre Oceanul Arctic nu avea nicio utilitate” pentru conducerea sovietică. Cu toate acestea, ideea de a redirecționa cursurile de apă a fost inspirată de mari proiecte istorice, precum apeductele romane, iar Partidul Comunist visa ca apa să ajungă în Asia Centrală până în 1985, cu finalizarea proiectului planificată pentru anul 2000.
Cu toate acestea, proiectul a fost criticat de experți și cercetători, iar la începutul anilor ’80 s-a dezvoltat o campanie publică neobișnuită de opoziție, generând eseuri și lucrări literare care contestau legitimitatea și fezabilitatea acestui plan extravagant.
În prezent, există speculații că Rusia ar putea reînnoda acest proiect în colaborare cu China, explorând din nou ideea de a folosi explozibile cu fisiune redusă pentru a realiza aceste modificări de amploare ale peisajului natural siberian.
„Explozii nucleare pașnice”: Planul URSS de inversare a cursului râurilor siberiene revine în discuție
Proiectul de inversare a cursului râurilor siberiene, cunoscut sub denumirea de „explozii nucleare pașnice”, a fost inițial anulat de premierul sovietic Mihail Gorbaciov la patru luni după dezastrul nuclear de la Cernobîl în 1986. Această decizie a fost influențată nu doar de costurile astronomice ale proiectului, ci și de creșterea conștientizării asupra problemelor de mediu.
Cu toate acestea, ideea nu a dispărut complet. În 2008, fostul primar al Moscovei, Iuri Lujkov, a propus redirecționarea cursului râurilor siberiene către Asia Centrală în cartea sa „Apă și Pace”. Recent, în februarie 2023, doi cercetători ruși au subliniat într-un articol că progresele științifice din ultimele decenii ar putea facilita realizarea acestui proiect, care s-ar alinia noii doctrine geopolitice a Moscovei, mai orientate către Est, în contextul deteriorării relațiilor cu Occidentul din cauza invaziei din Ucraina.
„Proiectul nu va muri. Rusia este un imperiu de resurse – supraviețuiește prin vânzarea resurselor sale”, a afirmat istoricul american Paul Josephson, subliniind că Rusia ar putea colabora cu China pentru a transfera apă din Siberia către regiunile agricole din nordul Chinei.
