Este adevărat că ochii văd lumea cu susul în jos?
Ochiul uman percepe lumea datorită luminii, care ajunge la retină printr-un proces complex. Obiectele pe care le vedem fie emit lumină, precum o lumânare sau un ecran, fie reflectă lumina. Lumina pătrunde prin cornee, pupila și cristalin, care contribuie la focalizarea acesteia pe retină.
În timpul acestui proces, imaginea este inversată: razele de lumină venite din partea superioară a câmpului vizual ajung la baza retinei, iar cele din partea inferioară ajung în partea de sus. Cu toate acestea, nu este necesară o „corecție” din partea creierului, deoarece acesta nu are nevoie de o imagine „în picioare” pentru a percepe corect lumea.
Percepția noastră este rezultatul unui model complex de activare neuronală, care include nu doar imaginea, ci și poziția obiectelor în raport cu mediul și corpul nostru. Atâta timp cât aceste tipare sunt constante, creierul ne permite să vedem normal, fără a necesita o reîntoarcere a imaginii.
Experimentele cu ochelari care întorc imaginea
În anii 1930, cercetătorii austrieci au realizat Experimentele cu ochelari de la Innsbruck, în care participanții purtau ochelari care inversau imaginea. Deși la început aceștia aveau dificultăți în orientare, după aproximativ cinci zile creierul lor s-a adaptat, percepția devenind din nou normală. Această adaptare vizuală demonstrează capacitatea creierului de a ajusta percepția în funcție de experiențele vizuale.
Studiile moderne continuă să investigheze regiunile creierului implicate în această adaptare și limitele abilității noastre de a percepe corect lumea, chiar și în condiții vizuale neobișnuite.
