În sălbăticie, papagalii comunică printr-o varietate de sunete, cum ar fi piuituri și țipete, pentru a interacționa cu membrii stolului lor. Aceștia folosesc un sistem complex de comunicare pentru a găsi hrană și a avertiza despre pericole. Unele cercetări sugerează că papagalii pot utiliza „sunete-semnătură”, asemănătoare numelui uman. Cu toate acestea, atunci când trăiesc cu oameni, papagalii nu au alți semeni de la care să învețe „limba papagalilor” și își dezvoltă capacitatea de a învăța limba umană.
Capacitatea papagalilor de a înțelege cuvintele depinde de fiecare individ și de modul în care este antrenat. Studiile arată că papagalii pot învăța și utiliza corect cuvintele și expresiile umane. Irene Pepperberg, profesoară de psihologie la Universitatea Boston, afirmă că „păsările care sunt antrenate corespunzător pot învăța cantități uimitoare de cuvinte”. Cel mai cunoscut subiect de cercetare al său a fost Alex, un papagal gri african, care avea abilități remarcabile de comunicare.
Capacitatea de înțelegere a cuvintelor
Alex înțelegea peste 100 de cuvinte care desemnau obiecte, acțiuni și culori. De asemenea, știa să numere până la șase și avea o înțelegere de bază a conceptului de zero. Când i se oferea un obiect, putea identifica culoarea, forma și materialul acestuia și chiar compara obiectele folosind termeni precum „mai mare” sau „mai mic”. Această capacitate a fost rezultatul unei metode riguroase de instruire care asocia cuvintele cu conceptele corecte.
Chiar și papagalii obișnuiți pot învăța elemente de limbajul uman. Erin Colbert-White, profesoară de psihologie la Universitatea Puget Sound, subliniază că papagalii pot învăța cuvinte pentru obiecte reale. De exemplu, repetarea cuvântului „alună” în timp ce le oferi o alună poate ajuta papagalul să asocieze cuvântul cu acel aliment specific.
Înțelegerea conceptelor abstracte
În ceea ce privește conceptele abstracte, papagalii pot învăța și expresii bazate pe context. Pepperberg afirmă că „uneori folosesc aceste cuvinte sau expresii în mod corect, pentru că sunt inteligenți”. De exemplu, un papagal poate observa că oamenii spun „bună” când intră într-o cameră și poate începe să salute la fel, recompensat fiind cu atenția și afecțiunea stăpânului.
Astfel, papagalii formează legături puternice cu stăpânii lor, răspunzând bine la reacțiile acestora și având capacitatea de a învăța prin întărire pozitivă.
Studiile recente sugerează că papagalii pot învăța și utiliza anumite expresii într-un context specific, chiar dacă nu înțeleg sensul lor abstract. Un exemplu elocvent este cazul lui Alex, un papagal care a învățat să spună „îmi pare rău” după ce a creat probleme în laborator. Această expresie a fost folosită de Alex în momentele în care provoca neplăceri, demonstrând că el a înțeles că utilizarea acesteia poate calma o situație tensionată.
Potrivit cercetătoarei Pepperberg, Alex nu simțea remușcări, ci știa în ce contexte să folosească expresia. Aceeași logică se aplică și în cazul expresiei „te iubesc”, pe care papagalii o asociază cu atenția și afecțiunea, fără a-i înțelege sensul profund. Colbert-White subliniază că este mai importantă funcția pe care o îndeplinește expresia decât înțelegerea sa literală.
Este important de menționat că abilitatea papagalilor de a înțelege limbajul uman variază semnificativ de la un individ la altul. Unii papagali nu vorbesc deloc, preferând să comunice prin sunete specifice cu alți papagali. Pepperberg sugerează că ar trebui să recunoaștem abilitățile naturale de comunicare ale papagalilor, în loc să ne așteptăm ca aceștia să se adapteze complet limbajului nostru.
„Tindem să considerăm că animalele sunt mai puțin inteligente decât noi, dar ne așteptăm ca ele să învețe sistemele noastre. De peste 50 de ani încercăm să înțelegem sistemele lor, fără prea mare succes”, afirmă Pepperberg, subliniind complexitatea comunicării între specii.
