Micile pietricele rămase după formarea unei stele au dat naștere planetei Tylos, cunoscută și sub denumirea WASP-121b, una dintre cele mai extreme lumi descoperite vreodată de omenire. Situată la aproximativ 880 de ani-lumină distanță, Tylos este un gigant gazos care se află atât de aproape de steaua sa, încât atmosfera sa este plină de nori de metal vaporizat.
Observații recente au arătat că Tylos s-a format din praful și rocile care orbitau în jurul stelei sale în fazele timpurii ale sistemului. Dovada acestei formări este reprezentată de detectarea siliciului sub formă de gaz. Norii de monoxid de siliciu, o rocă vaporizată, au fost observați cu ajutorul Telescopului Spațial James Webb, iar astronomii au identificat și apă, monoxid de carbon și metan în atmosfera planetei. Thomas Evans-Soma, astronom la Universitatea Newcastle (Australia), explică: „Proporțiile relative de carbon, oxigen și siliciu ne oferă indicii despre modul în care s-a format această planetă și despre materialele din care este alcătuită”.
Tylos are un diametru de 1,75 ori mai mare decât Jupiter, însă masa sa este cu doar 16% mai mare. Planeta gravitează în jurul unei stele galben-albă, numită Dilmun, care este de 1,5 ori mai mare decât Soarele. Orbita sa extrem de rapidă îi permite să completeze o revoluție în fiecare 30 de ore, ceea ce contribuie la evaporarea atmosferei din cauza căldurii intense.
Planeta Tylos este clasificată ca un „Jupiter fierbinte”, o categorie de planete gigantice care se află la distanțe foarte mici de steaua lor. Deși este greu de crezut că astfel de planete se pot forma atât de aproape de o stea, cercetătorii cred că ele se formează mai departe și apoi migrează spre interior. Detectarea monoxidului de siliciu este rară, iar combinația unică de molecule din atmosfera lui Tylos a ajutat la determinarea locului său de naștere.
În concluzie, analiza proporțiilor moleculelor din atmosfera lui Tylos sugerează că planeta s-a format la o distanță unde metanul era deja gazos, dar gheața de apă era încă înghețată, indicând o zonă intermediară între orbitele lui Jupiter și Uranus în sistemul nostru solar.
Pietricele minuscule și extremele lumii Tylos
Planeta Tylos, considerată una dintre cele mai extreme lumi din galaxie, a fost subiecă de studiu intens datorită caracteristicilor sale unice. Aceasta a parcurs un drum lung până la orbita actuală, oferind dovezi relevante pentru înțelegerea formării și migrației „Jupiterilor fierbinți”.
Misterul metanului pe Tylos
Un aspect intrigant al acestei planete este prezența metanului pe partea sa întunecată, care nu este niciodată expusă la stea. Metanul, care se descompune rapid la temperaturi ridicate, nu ar trebui să existe în stratul superior al atmosferei, dar este detectat în cantități semnificative.
Cercetătorii sugerează că un fenomen de amestecare verticală extrem de intens, cu curenți puternici, ar putea transporta metanul din straturile inferioare spre cele superioare, unde poate fi observat de telescopul JWST. Această descoperire pune la încercare modelele actuale de circulație atmosferică pentru exoplanete, ceea ce va necesita o adaptare a acestora pentru a include acest tip de amestec vertical puternic, conform declarațiilor lui Evans-Soma.
Deși Tylos a fost studiat intens, rămâne o lume plină de mistere, continuând să ofere noi informații despre planetele din Calea Lactee. Studiul acestei planete a fost publicat în revista Nature Astronomy.
