Planeta Venus, adesea considerată sora geamănă a Pământului datorită dimensiunilor sale similare, este acoperită de un strat dens de nori acizi și are o atmosferă extrem de ostilă. Observarea acestor nori a reprezentat un subiect de interes științific de-a lungul timpului, dar înțelegerea modificărilor lor pe termen lung a fost dificilă, în principal din cauza limitărilor misiunilor care orbitează în jurul planetei.
Noile observații realizate de sateliții meteorologici care orbitează Pământul, în special sateliții japonezi Himawari-8 și Himawari-9, au adus un suflu nou în studiul atmosferei venusiene. Acești sateliți sunt echipați cu un instrument special, Advanced Himawari Imager (AHI), care le permite să capteze imagini multispectrale ale planetei Venus atunci când condițiile de aliniere sunt favorabile.
O echipă de cercetători de la Universitatea din Tokyo, condusă de Gaku Nishiyama, a utilizat aceste imagini pentru a măsura variațiile de temperatură la vârful norilor venusieni între 2015 și 2025. Această monitorizare continuă a fost esențială, având în vedere că observațiile anterioare nu au depășit o durată de 10 ani din cauza limitărilor misiunilor planetare.
Nishiyama a menționat: „Atmosfera lui Venus prezintă variații anuale în reflectanță și viteza vântului; cu toate acestea, nicio misiune planetară nu a reușit o observație continuă mai lungă de 10 ani.” Echipa a identificat 437 de cazuri de aliniere favorabilă, demonstrând că temperatura norilor s-a schimbat semnificativ în acest interval de timp.
Aceste observații sunt extrem de valoroase pentru știința planetară, mai ales în contextul în care viitoarele misiuni planetare către Venus sunt incertitudini, iar misiunea EnVision a Agenției Spațiale Europene este programată abia pentru următorul deceniu. Nishiyama a subliniat importanța acestei metode, afirmând că „va furniza date valoroase pentru știința planetară legată de Venus, deoarece este posibil să nu existe alte nave spațiale care să orbiteze în jurul planetei până în jurul anului 2030.”
Studiul a fost publicat în revista Earth, Planets and Space și sugerează că tehnica utilizată pentru Venus ar putea fi aplicată și pentru studierea altor corpuri din Sistemul Solar.
