Îmbunătățirea capacităților Iranului în străpungerea apărării antiaeriene israeliene
Iranul a reușit să îmbunătățească semnificativ capacitatea de a trece de apărarea antiaeriană a Israelului în timpul operațiunii „Rising Lion”, conform unei anchete publicate de Wall Street Journal. Dacă în prima parte a conflictului doar 8% dintre rachetele iraniene reușeau să depășească barajul defensiv, această rată a crescut la 16% în a doua parte a războiului.
Printre cele mai eficiente atacuri ale Iranului s-au numărat cele din 22 iunie, când 10 din 27 de rachete au lovit ținte pe teritoriul israelian, cu doar două zile înainte de instaurarea încetării focului. Forțele de apărare israeliene (IDF) au refuzat să comenteze asupra ratelor specifice de interceptare, menționând că nu dezvăluie astfel de detalii operaționale.
Experții citați în ancheta jurnalistică sugerează că succesul Iranului se datorează unor ajustări tactice, Teheranul adoptând o strategie metodică bazată pe încercări și erori. Iranienii au diversificat punctele de lansare, au modificat calendarul atacurilor și și-au dispersat țintele, forțând Israelul să extindă sistemele defensive pe un perimetru mai larg, ceea ce a generat breșe exploatabile.
Raphael Cohen, politolog principal la RAND Corporation, afirmă că orice sistem de rachete, chiar și unul avansat ca cel al Israelului, va avea în cele din urmă breșe. Deși rețeaua de apărare antiaeriană a Israelului este considerată una dintre cele mai eficiente din lume, aceasta s-a confruntat cu provocări fără precedent în timpul conflictului. Sistemul Iron Dome, eficient împotriva amenințărilor cu rază scurtă de acțiune, a avut o relevanță redusă în fața arsenalului iranian cu rază lungă de acțiune, iar sisteme precum Arrow 3 și David’s Sling au fost, de asemenea, testate sever.
Declarațiile israeliene sugerează o diminuare a ratelor de interceptare pe parcursul războiului. În timpul operațiunii „Rising Lion”, IDF a raportat o rată de interceptare de 90% până la 95% din rachetele iraniene, însă aceasta a scăzut la 86% până la sfârșitul conflictului.
Atacurile preventive ale Israelului asupra lansatoarelor de rachete iraniene au avut un impact asupra capacității Teheranului de a desfășura rachetele mai puțin precise. Aceasta a forțat Iranul să-și utilizeze sistemele mai sofisticate, cu rază lungă de acțiune, mai devreme decât anticipase, inclusiv rachetele hipersonice „Fateh-1”, care au reprezentat o provocare semnificativă pentru sistemele de apărare israeliene.
Cum a reuşit Iranul să străpungă apărarea antiaeriană israeliană
Recent, Israelul a întâmpinat provocări semnificative în ceea ce privește apărarea sa antiaeriană, în special din cauza unei lipse de rachete interceptoare Arrow, esențiale pentru sistemul său de apărare multistratificat. Această situație a determinat autoritățile militare israeliene să adopte o selecție riguroasă, concentrându-se pe neutralizarea doar a celor mai critice amenințări pentru a gestiona stocurile limitate.
Conflictul în desfășurare a evidențiat o competiție tehnologică continuă între Iran și Israel. Profesorul Yehoshua Kalisky, de la Institutul pentru studii de securitate națională din Israel, subliniază că „evoluăm pe o curbă de învăţare reciprocă. Ei îşi îmbunătăţesc capacităţile ofensive, noi ne întărim apărarea”.
