Capcanele dintre Hitler și Stalin
În luna noiembrie 1940, Germania își pregătea planurile pentru invadarea Uniunii Sovietice, moment marcat de vizita ministrului de Externe sovietic, Viaceslav Molotov, la Berlin. Deși comunicatele oficiale proclamau o „încredere reciprocă”, realitatea era cu totul diferită, atât din partea lui Hitler, cât și din partea lui Stalin.
Pe 10 noiembrie 1940, Molotov a sosit la Berlin pentru a discuta posibilitatea ca Uniunea Sovietică să se alăture Axei. La finalul întâlnirilor, un comunicat comun susținea că discuțiile au avut loc într-o atmosferă de colaborare, dar în fond, nu s-a ajuns la un tratat permanent. Germanii au concluzionat că Rusia ar putea adera la Pactul celor trei puteri, însă rămâneau nelămuriri în privința unor chestiuni esențiale.
În ciuda discursurilor despre „încredere reciprocă”, Hitler a emis rapid „Ordinul numărul 18”, care stipula continuarea pregătirilor pentru invadarea Uniunii Sovietice, indiferent de rezultatul discuțiilor diplomatice. Aceasta arăta clar că, în mintea lui Hitler, diplomaticele nu reprezentau un obstacol în calea planurilor militare.
Conform lui Erich Raeder, comandantul marinei germane, Hitler era tot mai decis să provoace un conflict cu Rusia. Deși consilierii săi l-au avertizat asupra riscurilor de a lupta pe două fronturi, Hitler a respins aceste temeri, considerând că Rusia nu va interveni atâta timp cât Marea Britanie rezista.
Astfel, în ciuda aparențelor de colaborare, ambii lideri își întindeau capcane reciproce, fiecare avându-și propriile agende secrete și intenții militare ascunse.
Capcanele reciproc întinse de Hitler și Stalin
În perioada premergătoare invaziei Uniunii Sovietice, Germania nazistă a emis „Ordinul nr. 21 – Operațiunea Barbarossa”, prin care urmărea să „zdrobească Rusia sovietică” printr-o campanie fulger. Ordinul stipula că armata germană va folosi toate unitățile disponibile, iar țările ocupate trebuie apărate împotriva atacurilor surpriză. De asemenea, forțele marinei militare se vor concentra împotriva Angliei.
Hitler plănuia să ordone concentrarea trupelor pentru atacul împotriva Rusiei sovietice cu opt săptămâni înainte de data preconizată pentru începerea operațiunilor, cu pregătiri ce trebuiau finalizate până pe 15 mai 1941. Aceste măsuri erau menite să fie realizate cu mare prudență pentru a nu deconspira intenția de atac. Germania dorea să distrugă grosul trupelor rusești din vest și să împiedice retragerea inamicilor în interiorul vastului teritoriu rusesc.
Cu toate acestea, la 10 ianuarie 1941, Germania și Uniunea Sovietică au semnat un nou tratat referitor la probleme economice și frontiere. Aceasta a fost o capcană pe care cei doi dictatori și-o întindeau reciproc. Hitler dorea să adoarmă vigilența lui Stalin și să ascundă pregătirile militare, în timp ce Stalin încerca să câștige timp pentru a întări Armata Roșie.
