De ce nu a avut Dragoș Anastasiu dosar penal pentru dare de mită
Dragoș Anastasiu, actual vicepremier, nu a fost urmărit penal de Direcția Națională Anticorupție (DNA) în scandalul legat de „taxa de protecție” pentru ANAF, în ciuda recunoașterilor sale că a plătit, prin firma pe care o reprezenta, peste 150.000 de euro drept mită mascată. Potrivit surselor judiciare, el a avut doar calitatea de martor în dosarul care a dus la condamnarea consilierei ANAF, Angela Burlacu.
Scandalul a fost declanșat de denunțul făcut de Cristian Băciucu, partener de afaceri al lui Anastasiu, care a acuzat-o pe Burlacu de corupție. Conform Codului Penal, mituitorul nu este pedepsit dacă denunță fapta înainte ca organele de urmărire penală să fi fost sesizate. Aceasta a fost și situația lui Anastasiu, care, deși a fost implicat în faptele de corupție prin contracte fictive de consultanță, nu a fost acuzat penal.
În anul 2009, Angela Burlacu a efectuat un control la compania Touring Eurolines SA, reprezentată de Anastasiu, și a propus o soluție pentru a evita problemele penale, sugerând încheierea unui contract fictiv de consultanță. Aceasta a condus la plăți lunare care, conform declarațiilor făcute de Anastasiu, reprezentau în mod efectiv o „taxă de protecție”. În total, firma lui Anastasiu a plătit, timp de opt ani, circa 170.000 de euro prin facturi fictive.
De ce Dragoș Anastasiu nu a avut dosar penal pentru dare de mită
Dragoș Anastasiu a fost implicat într-un scandal legat de „taxa de protecție” pentru ANAF, dar nu a fost pus sub acuzare pentru dare de mită. Aceasta se datorează, conform surselor judiciare, circumstanțelor financiare dificile cu care se confrunta compania sa în anul 2009, în contextul crizei economice și al întârzierilor în decontarea TVA de către stat.
Anastasiu a explicat că a acceptat să plătească taxa de protecție din cauza amenințărilor venite din partea consilierului ANAF, care l-a avertizat cu privire la posibile consecințe legale, inclusiv „pușcărie” și „distrugerea afacerii”. În acest context, el a considerat că semnarea contractului propus era o măsură necesară pentru a evita declanșarea unei anchete penale și a prelungirii controalelor, care ar fi putut duce la insolvența firmei și concedierea personalului.
Instanța a subliniat că Anastasiu a acționat dintr-o teamă reală de a-și proteja afacerea și de a nu afecta 20.000 de clienți care beneficiau de serviciile companiei sale.
