O descoperire genetică care explică unicitatea creierului uman
O echipă de cercetători de la Universitatea din California a identificat un mecanism genetic care ar putea explica trăsăturile distincte ale creierului uman. Studiul oferă noi indicii despre modul în care anumite regiuni ale genomului au influențat evoluția capacităților cognitive ale oamenilor.
Cercetătorii s-au concentrat pe regiunile accelerate uman (HARs), segmente ale genomului uman care au acumulat un număr neobișnuit de mari de mutații de la divergența cu cimpanzeii, cu aproximativ cinci milioane de ani în urmă. Aceste regiuni sunt esențiale pentru apariția trăsăturilor specifice oamenilor și sunt asociate cu tulburări de neurodezvoltare, precum autismul.
Descoperirea HAR123
Echipa condusă de profesorul Miles Wilkinson și profesorul asistent Kun Tan a identificat o regiune denumită HAR123, care joacă un rol crucial în dezvoltarea creierului. Spre deosebire de o genă obișnuită, HAR123 funcționează ca un „potențiator transcripțional”, reglementând activarea genelor în funcție de momentul și intensitatea dezvoltării.
Prin această funcție, HAR123 stimulează formarea celulelor progenitoare neurale, din care se dezvoltă neuronii și celulele gliale, influențând astfel raportul dintre cele două tipuri de celule, esențial pentru funcțiile cognitive. Cercetătorii sugerează că acest mecanism contribuie la flexibilitatea cognitivă, abilitatea de a învăța și de a adapta cunoștințele în fața informațiilor noi.
Explicații pentru evoluția creierului uman
Rezultatele studiului arată că versiunea umană a HAR123 produce efecte moleculare și celulare diferite comparativ cu cea a cimpanzeilor, atât în celulele stem, cât și în precursorii neuronali. Această diferență ar putea oferi o explicație moleculară pentru schimbările majore apărute în creierul uman pe parcursul evoluției.
Autorii studiului subliniază necesitatea unor cercetări suplimentare pentru a înțelege detaliile funcționării HAR123 și pentru a confirma dacă această regiune conferă trăsături neuronale specifice oamenilor. Descoperirea ar putea, de asemenea, să îmbunătățească înțelegerea mecanismelor moleculare implicate în tulburări de neurodezvoltare, inclusiv autismul.
