Coșmarul unei familii din Kursk sub ocupația ucraineană
Antonina și Anatoli Loginov locuiau în satul Guevo, situat la doar 5 kilometri de granița cu Ucraina, în momentul în care trupele ucrainene au invadat regiunea Kursk. În urma a șapte luni de ocupație, nicio clădire din sat nu a rămas în picioare. Deși familia Loginov a reușit să supraviețuiască, sute de alți civili ruși sunt încă dați dispăruți.
Pentru prima dată în peste 10 ani de conflict, rușii au simțit pe pielea lor efectele invaziei unei armate străine. Această situație a evidențiat eșecul președintelui rus Vladimir Putin de a-și proteja cetățenii de consecințele războiului pe care l-a declanșat. Chiar dacă trupele ruse au reușit să oprească incursionarea ucraineană, soarta a sute de civili din zonele afectate de lupte rămâne incertă.
Guvernatorul regiunii Kursk a raportat că peste 300 de persoane au murit, iar alte 800 sunt date dispărute. Un fost oficial de top de la Kremlin a declarat pentru Washington Post că „a fost o rușine uriașă pentru Putin” și că situația a reprezentat un „dezastru total”. Armata ucraineană a reușit să preia controlul asupra a aproximativ 100 de localități rusești în cadrul ofensivei din august 2024.
Campania Rusiei de recucerire a teritoriului a fost marcată de aceleași tactici devastatoare utilizate în estul Ucrainei, iar mulți civili au decedat din cauza bolilor, foametei și frigului, fiind prinși în mijlocul conflictului.
Deși scopul Ucrainei de a afecta imaginea lui Putin în Rusia nu a fost realizat, mulți ruși continuă să creadă în propaganda Kremlinului, percepând Rusia ca victima unei lupte existențiale. Această situație reflectă complexitatea percepțiilor și realităților din contextul conflictului.
Coșmarul unei familii din Kursk în mijlocul ofensivei ucrainene
Vitali Loginov, un locuitor din Sudja, s-a trezit pe 6 august 2024 în mijlocul haosului provocat de o explozie puternică care a afectat casa sa, situată la doar câțiva kilometri de granița cu Ucraina. În acel moment, tancurile ucrainene începeau să avanseze în oraș, iar elicopterele zburau deasupra. Vitali a decis să își evacueze familia, cerându-le să se pregătească rapid pentru a pleca.
Chiar dacă mulți vecini au început să fugă din sat, părinții lui Vitali, Anatoli și Antonina, au ales să rămână, crezând că ofensiva ucraineană va fi de scurtă durată. Vitali a promis că se va întoarce după ei, dar acest moment nu a mai sosit. Între timp, armata ucraineană a reușit să străpungă liniile de apărare rusești, surprinzând trupele de la frontieră.
Pe 8 august, soldații ucraineni au ajuns în satul Guevo, iar familia Loginov a fost marcată de prezența acestora. Antonina a observat cum soldații păreau fericiți, cântând și trăgând în aer. Aceștia au început să verifice fiecare casă în căutarea soldaților ruși, lăsând în urmă un sentiment de neliniște printre săteni.
Anatoli, surprinzând trupele cu răspunsul său, a declarat: „Nimeni nu are nevoie de război. Războiul înseamnă coșciuge.” După ce energia electrică a fost întreruptă, comunicarea cu exteriorul a devenit imposibilă, iar singura sursă de informații a fost radioul unui vecin.
În ciuda tensiunii din jur, familia Loginov a subliniat că nu au fost tratați cu răutate de soldații ucraineni, aceștia neintervenind în viața lor cotidiană.
Coșmarul unei familii din Kursk în timpul ofensivei ucrainene
Familia Loginov din Kursk a trăit un coșmar în urma intensificării bombardamentelor și ofensivei ucrainene. De la începutul conflictului, ei au fost nevoiți să se refugieze în beciul casei lor, pe măsură ce atacurile se amplificau.
Pe 27 noiembrie, un bombardament masiv a distrus complet locuința lor, obligându-i să se mute într-o casă părăsită din apropiere. Războiul le-a adus grave dificultăți, inclusiv probleme cu hrana, localnicii fiind nevoiți să se mulțumească cu conserve și legume din grădină, în timp ce soldații ucraineni distribuiau alimente sporadic.
Pe lângă provocările legate de hrană, familia a suferit și din cauza bombardamentelor constante. Într-o zi, un obuz a lovit subsolul unde se adăposteau, provocând prăbușirea acestuia. Cu ajutorul vecinilor, au reușit să scape din moloz, dar situația lor s-a agravat, iar Galina, o vecină bolnavă pe care au primit-o la ei, a murit din cauza condițiilor precare.
Pe 2 martie, un nou atac a distrus proviziile și generatorul lor, iar familia a fost nevoită să se refugieze din nou, abandonându-și casa pentru un beci vecin. În aceste condiții, viața a devenit insuportabilă, iar dronele zburând deasupra le amplificau frica.
În mijlocul acestui haos, un soldat rus a bătut la ușa lor, afirmând că trupe de asalt au venit să le „elibereze satul”, un moment care a adus o nouă turnură în viața deja devastată a familiei Loginov.
Coșmarul unei familii din Kursk
Familia Loginov din Kursk trăiește un coșmar de neimaginat, după ce a fost prinsă în mijlocul conflictului dintre Ucraina și Rusia. Antonina, mama familiei, a descris situația ca fiind „foarte emoționantă, greu de descris”, în timp ce își ținea în brațe fiul soldat. Cu toate acestea, momentele de bucurie au fost scurtate, deoarece o dronă a apărut brusc, forțându-i să caute adăpost.
După câteva zile în care familia s-a ascuns în subsol, fiul lor Vitali a reușit să ajungă la ei, strigând: „Mama, tata! Am venit să vă iau!” Această întâlnire emoționantă a fost umbrită de sunetele bombardamentelor și de devastarea lăsată în urmă de război. Vitali a traversat o zonă afectată de conflict, unde a observat tancuri arse și terenuri minate.
Eșecul lui Putin
Intrarea Ucrainei în teritoriul Rusiei a fost percepută ca un eșec major al președintelui Vladimir Putin, care nu a reușit să își protejeze poporul de consecințele războiului pe care l-a declanșat. Vitali a condus familia sa spre siguranță, iar un blindat rusesc le-a oferit transportul înapoi în Kursk, unde au fost mutați într-un vechi cămin destinat persoanelor strămutate.
Viitor incert
În cămin, familia a aflat că cei care și-au pierdut casele în timpul conflictului vor primi despăgubiri de aproximativ 940 de dolari, iar cei care au pierdut un membru al familiei vor beneficia de sume mai mari. Cu toate acestea, Isa Salim Sultanov, un imam care ajută Comisia de Investigații a Rusiei, a declarat: „Tot ce aveau oamenii s-a făcut praf”.
Mulți dintre civilii din Kursk nu își pun responsabilitatea pe autoritățile ruse pentru suferințele prin care au trecut. De fapt, unii și-au întărit admirația față de țară și liderii acesteia. Din păcate, la trei luni după salvarea sa, Anatoli a murit din cauza unui atac de cord, iar fiul său Vitali a spus că „toate aceste greutăți l-au afectat profund”. În prezent, Antonina trăiește singură în căminul din Kursk, așteptând cu speranță o nouă locuință.
 
			 
                                 
                              
		 
		 
		 
		 
		