Fritz Haarmann: Vampirul și măcelarul din Hanovra
Fritz Haarmann, cunoscut în istorie ca „Vampirul din Hanovra”, este una dintre cele mai înfricoșătoare figuri ale criminalității din Germania, activând la începutul secolului al XX-lea. Acesta a fost un criminal în serie notoriu, care ademenea băieți tineri în apartamentul său, unde îi ucidea brutal.
Născut pe 24 octombrie 1879, Haarmann a avut o copilărie marcată de instabilitate și dificultăți. Odată ajuns la vârsta adultă, a devenit cunoscut ca o persoană excentrică și social inadaptată, recurgând adesea la infracțiuni minore pentru a supraviețui. În anii premergători crimelor sale, s-a apropiat de băieți vulnerabili din zona sa, câștigându-le încrederea prin diverse mijloace, inclusiv oferindu-le mâncare sau adăpost.
Prima lui victimă a fost un băiat de 17 ani, Friedel Rothe, crima având loc pe 25 septembrie 1918. În urma acestui incident, Haarmann a fost arestat pentru agresiune sexuală, iar ancheta a scos la iveală amploarea și natura terifiantă a crimei sale. Această poveste șocantă subliniază nu doar depravația umană, ci și provocările cu care se confrunta sistemul de justiție al vremii în a face față unor astfel de acte criminale atroce.
Fritz Haarmann: Vampirul și Măcelarul din Hanovra
Între anii 1918 și 1924, Fritz Haarmann, cunoscut și sub numele de „Vampirul din Hanovra”, a fost implicat în uciderea a cel puțin 27 de băieți. Modus operandi-ul său consta în ademenirea victimelor în apartamentul său, sub pretexte false, cum ar fi promisiuni de mâncare sau companie. Odată ajunși acolo, Haarmann își domina victimele și le mușca de gât, ceea ce i-a adus infama reputație de vampir.
Crimele sale au rămas neobservate până în mai 1924, când rămășițele umane au început să apară în râul Leine, provocând panică și groază în rândul comunității. Cetățenii l-au supranumit „Măcelarul din Hanovra”. Capturarea lui Haarmann a fost rezultatul unei investigații amănunțite, deși statutul său de informator al poliției i-a oferit o anumită protecție temporară.
În iunie 1924, poliția l-a arestat după descoperirea rămășițelor umane în apartamentul său și în împrejurimi. Procesul său a început pe 4 decembrie 1924. Deși a mărturisit multe dintre crime, Haarmann a încercat să susțină că acțiunile sale au fost influențate de o stare de nebunie, o strategie des folosită de criminalii în serie. Cu toate acestea, probele medico-legale au demonstrat premeditarea crimelor sale.
La 15 aprilie 1925, Fritz Haarmann a fost executat prin ghilotinare, lăsând în urmă un memorial dedicat victimelor sale, ridicat în aprilie 1928. Capul său a fost păstrat timp de decenii pentru studii științifice, fiind în cele din urmă incinerat în 2014.