O echipă de astronomi condusă de Universitatea Northwestern a obținut cea mai clară și detaliată imagine a unei stele aflate în pragul morții, înainte de explozia sa dramatică. Utilizând telescopul spațial James Webb (JWST) al NASA, cercetătorii au identificat pentru prima dată sursa unei supernove, numită „progenitorul” ei, în lumina infraroșie medie.
Combinând datele obținute de JWST cu observații anterioare ale telescopului Hubble, echipa a descoperit că explozia a provenit de la o stea supergigantă roșie masivă, acoperită de un strat neașteptat de praf. Această descoperire poate explica de ce supergigantele roșii care explodează sunt observate atât de rar, deși modelele teoretice sugerează că acestea ar trebui să fie sursa majorității supernovelor de colaps al nucleului.
Noul studiu sugerează că aceste stele uriașe explodează frecvent, dar adesea sunt ascunse de nori groși de praf. Datorită vederii infraroșii avansate a lui JWST, oamenii de știință pot acum să „vadă” prin praf, rezolvând un mister vechi de decenii.
Cercetarea, publicată în The Astrophysical Journal Letters, reprezintă prima detectare confirmată de JWST a unei stele progenitoare a unei supernove. „De zeci de ani încercăm să înțelegem cum arată exact explozia unei supergigante roșii. Abia acum, cu JWST, avem datele și observațiile necesare pentru a determina tipul exact de supergigantă roșie care a explodat,” a declarat Charlie Kilpatrick, conducătorul studiului.
Echipa a detectat pentru prima dată supernova, denumită SN2025pht, provenind din galaxia spirală NGC 1637, aflată la aproximativ 40 de milioane de ani-lumină de Pământ. Comparând imaginile obținute cu Hubble și JWST, astronomii au identificat steaua progenitoare, care era extrem de strălucitoare și intens roșie.
„Este cea mai roșie și mai prăfuită supergigantă roșie pe care am văzut-o explodând ca supernovă,” a spus Aswin Suresh, coautor al studiului. Stelele supergigante roșii se află în ultimele etape ale vieții și, atunci când nucleele lor colapsează, ele explodează ca supernove de tip II, lăsând în urmă o stea neutronică sau o gaură neagră.
„SN2025pht este surprinzătoare pentru că era mult mai roșie decât orice altă supergigantă roșie observată anterior ca supernovă,” a adăugat Kilpatrick. Aceasta sugerează că alte explozii din trecut ar fi putut fi mult mai luminoase decât am crezut, dar nu le-am putut observa fără datele obținute de JWST.
Telescopul Webb surprinde o supergigantă roșie înainte de explozie
Telescopul Spațial James Webb (JWST) a făcut o descoperire semnificativă, identificând pentru prima dată o stea progenitoare a unei supernove. Această observație reprezintă un pas major în înțelegerea evoluției stelelor masive și a procesului lor de moarte.
Steaua observată, o supergigantă roșie, a fost acoperită de o cantitate mare de praf, ceea ce a îngreunat anterior identificarea sa de către astronomi. Deși stelele masive sunt extrem de luminoase, cele mai bătrâne pot deveni invizibile din cauza acestui strat de praf dens.
Un aspect remarcabil al acestei descoperiri este compoziția prafului din jurul stelei, care este bogată în carbon, un fenomen rar pentru supergigantele roșii, care de obicei produc praf bazat pe oxigen și silicat. Aceasta sugerează că, în ultimele etape ale vieții sale, mișcările interne ale stelei au adus carbonul la suprafață, schimbând astfel compoziția materialului din jurul său.
Observațiile efectuate de JWST în infraroșu apropiat și mediu oferă o oportunitate unică de a descoperi stele ascunse și de a completa lacunele existente în teoriile despre viața și moartea stelelor masive.
