Stănescu
Am avut privilegiul de a explora una dintre variantele inițiale ale volumului „Singurătăţile de împrumut” semnat de Amelia Stănescu și mărturisesc că m-a impresionat profund. Această lucrare nu este doar o cronică, ci un testament al simbiozei între cititor și poezie. Titlul sugerează o profunzime specifică, invitând la o reflecție asupra singurătății și a emoțiilor umane.
„Singurătăţile de împrumut” este un titlu ce evocă teme de introspecție, explorând complexitatea dragostei și a relațiilor interumane. Amelia reușește să pătrundă adânc în imaginația cititorului, oferind revelații prin cuvinte rafinate care ascund adevăruri ascuțite. În versurile sale, dragostea devine un pretext pentru introspecție amuzant-dureroasă, aducând la suprafață sentimente de singurătate și vulnerabilitate.
În poeziile sale, Amelia descrie oameni ca „cobai cu suflete de împrumut” și reflectează asupra relației cu sinele, creând un spațiu al introspecției și al emoțiilor comune. Această explorare a sinelui este realizată cu o eleganță ludică, în care cititorul este provocat să își confrunte propriile intimități.
Volumul a fost lansat în avanpremieră la Târgul de Carte Bookfest, pe 31 mai 2025, sub egida Editurii Eikon, marcând un moment important în cariera poetei. „Singurătăţile de împrumut” promite să fie o experiență literară captivantă, care va rămâne în inima și mintea cititorilor.
Recent, la Constanța, a avut loc lansarea volumului „Singurătăţile de împrumut” al poetei Amelia Stănescu, eveniment prezentat de criticul literar Christian Crăciun și directorul Editurii Eikon, Valentin Ajder. Lansarea a fost un moment deosebit, având ca invitați scriitorul Andrei Novac și prof.univ.dr. Ileana Marin.
În legătură cu volumul său, poeta a declarat: „Vă «împrumut» singurătăți. Poetice. Vă las să pătrundeți în spațiul securizant al eu-lui liric. În camera de «fabricat» Poezia. Acolo unde gândurile se pun în mișcare pe bază de tensiune alternativă.” Amelia continuă să exploreze teme precum nevoile și visurile, subliniind importanța liniștii și beneficiile reflecției asupra vieții.
Scriitorul Adrian Aluigheorghe a descris volumul ca fiind „o tulburătoare carte de poezie care nu vorbește, de fapt, despre singurătate, ci despre cum singurătatea este acel spațiu în care universul se mișcă liber.” Poeziile din acest volum sunt prezentate ca notații dintr-un jurnal liric, având o dinamică epică și rezolvări imprevizibile, ceea ce le face cu atât mai pregnante.
Criticul literar Christian Crăciun a evidențiat stilul Ameliei, menționând că „propune o poezie a transparențelor, obiectele ei lirice având o fragilitate și o luminozitate bine controlate.” El a sugerat că poezia sa ne invită să căutăm „credit la băncile de fabricat starea de bine.”
