Avocatul Poporului solicită reguli clare pentru pensiile românilor care au muncit în străinătate
Un raport recent al Avocatului Poporului evidențiază faptul că, în prezent, nu există reguli unitare la nivelul Caselor de Pensii pentru soluționarea cererilor de recunoaștere a dreptului la pensie pentru cetățenii români care au muncit în străinătate. Această absență a unui cadru legal clar duce la blocarea multor dosare și la dificultăți în obținerea dreptului la pensie după întoarcerea în țară.
Raportul subliniază că, deși se realizează lunar o centralizare a dosarelor care depășesc șase luni de la depunerea cererii, nu există reguli clare pentru obținerea documentelor necesare din străinătate. Fiecare casă teritorială de pensii acționează diferit, ceea ce poate genera întârzieri semnificative și tratamente inegale pentru solicitanți.
O problemă majoră semnalată este lipsa aplicării unitare a legii. Unele case teritoriale emit decizii provizorii în cazul în care nu au toate documentele, în timp ce altele refuză această opțiune, argumentând că nu pot lua o decizie fără stabilirea completă a stagiului de cotizare, care include anii lucrați atât în România, cât și în străinătate. Astfel, cetățeni aflați în situații similare pot primi soluții administrative diferite, în funcție de județul în care își depun cererea.
Raportul evidențiază și o consecință gravă: deciziile provizorii nu pot fi contestate în instanță, limitând astfel accesul la justiție al celor nemulțumiți de soluțiile primite. Această situație contravine drepturilor garantate prin Constituție și prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului, riscând să priveze solicitanții de dreptul la pensie într-un termen rezonabil.
Avocatul Poporului solicită stabilirea unui set unitar de reguli pentru recunoașterea pensiilor internaționale, astfel încât toate casele teritoriale să aplice aceleași criterii, oferind soluții transparente și echitabile. Raportul concluzionează că lipsa reglementărilor adecvate la nivel național nu este doar o problemă administrativă, ci una care poate afecta dreptul fundamental la pensie și accesul la o viață demnă după încetarea activității profesionale.
