Un studiu recent efectuat de cercetători din Turcia a arătat că pisicile miaună mai frecvent la bărbați decât la femei. Aceasta sugerează că pisicile au învățat să își adapteze comportamentul pentru a obține atenția pe care o consideră meritată. Kaan Kerman, coautor al cercetării, a explicat că pisicile pot categorisi persoanele cu care interacționează și își pot modula răspunsurile în funcție de acestea.
Studiul a implicat 40 de stăpâni de pisici, care au fost echipați cu camere video pentru a filma primele 100 de secunde de interacțiune cu animalele după întoarcerea acasă. Analiza a relevat că, în momentul salutului, pisicile miaună semnificativ mai mult la bărbați decât la femei. Autorii studiului au constatat că sexul omului a fost singura variabilă demografică care a influențat frecvența vocalizărilor pisicilor.
Se sugerează că pisicile ar putea miauna mai mult la bărbați deoarece femeile tind să comunice mai des cu ele și să interpreteze mai bine semnalele pe care le transmit. De asemenea, bărbații ar putea necesita un „stimulent” mai mare pentru a oferi atenție pisicilor. Totuși, cercetătorii recunosc limitările studiului, cum ar fi eșantionul redus și faptul că participanții provin din aceeași regiune, ceea ce sugerează că replicarea rezultatelor în contexte culturale diferite ar putea oferi o înțelegere mai completă a fenomenului.
Expertul Dennis Turner, directorul Institute for Applied Ethology and Animal Psychology din Elveția, a subliniat importanța acestor descoperiri, indicând că, mai degrabă decât o preferință pentru un sex anume, mieunatul mai intens al pisicilor în prezența bărbaților ar putea reflecta modul în care acestea își adaptează comportamentele pentru a maximiza interacțiunile sociale.
Un studiu recent sugerează că pisicile ar putea avea o preferință în modul în care comunică, alegând să miaune mai mult în prezența bărbaților decât a femeilor. Această observație ridică întrebări despre comportamentul social al pisicilor și modul în care interacționează cu diferitele genuri.
Prin urmare, cercetătorii recomandă o mai bună înțelegere a dinamicii de comunicare între pisici și oameni, ceea ce ar putea oferi informații valoroase despre relațiile dintre specii. Această flexibilitate în comunicare ar putea reflecta adaptabilitatea pisicilor în funcție de mediul social în care se află.
