Descoperirea unui pește dispărut de 66 de milioane de ani
În anii 1930, Marjorie Courtenay-Latimer, curator al Muzeului East London din Africa de Sud, a solicitat pescarilor să o informeze despre capturi neobișnuite. Această cerere a dus la o descoperire majoră pe 22 decembrie 1938, când căpitanul navei Nerine a sunat-o pentru a-i comunica despre un pește ciudat prins în plasă.
Marjorie a plecat imediat spre port, fără să știe că va întâlni un exemplar unic în istoria muzeelor. „Am îndepărtat stratul de mucus și am descoperit cel mai frumos pește pe care l-am văzut vreodată”, a descris ea peștele, denumit ulterior celacant, care avea o lungime de aproape 1,5 metri.
Ajunsă la muzeu, Marjorie a fost întâmpinată cu scepticism, președintele instituției sugerând că ar putea fi doar un cod de stâncă. Neconvinsă, a decis să eviscereze și să împăieze specimenul pentru a preveni degradarea. Răspunsul venit de la James Leonard Brierley Smith de la Universitatea Rhodes a confirmat descoperirea, acesta fiind copleșit de întâlnirea cu celacantul.
Descoperirea a șocat comunitatea științifică, deoarece celacanții erau considerați dispăruți din registrele fosilelor odată cu dinozaurii, cu aproximativ 66 de milioane de ani în urmă. Peștele a fost denumit Latimeria chalumnae, în onoarea curatoarei și a râului din apropierea locului capturării. Astăzi, se cunosc cel puțin două specii vii de celacant, însă acestea sunt extrem de periclitate, continuând să surprindă prin trăsăturile lor moderne. Această poveste subliniază importanța muzeelor și a oamenilor capabili să recunoască valoarea extraordinarului.
