Analiza misiunii riscante a lui Trump pentru Strâmtoarea Ormuz
Administrația Trump intenționează să inițieze o operațiune navală cu riscuri semnificative pentru a redeschide Strâmtoarea Ormuz, esențială pentru piața energetică globală. Conform unei analize realizate de Financial Times, comandanții militari sunt îngrijorați, subliniind că pericolele actuale evocă incidentul din 1988, când nava USS Samuel B. Roberts a fost aproape scufundată de o mină iraniană.
Incidentul din 1988 a reprezentat o lecție dureroasă despre riscurile militare și politice, mai ales în contextul planului lui Trump de a relua escortele navale în această zonă crucială. Un fost oficial american de rang înalt în domeniul apărării a explicat că liderii Armatei americane trebuie să evalueze „ce nivel de amenințare este acceptabil”, având în vedere că nu există un răspuns simplu la aceste provocări.
În prezent, militarii americani consideră că riscurile sunt prea mari pentru a începe o operațiune de escortă. Navele de război americane sunt vulnerabile la atacurile cu mine și ambarcațiuni rapide, în special din partea forțelor iraniene, care dispun de rachete. Orice convoi ar putea fi expus și la amenințări din partea navelor fără pilot, rachetelor balistice și dronelor.
Un alt fost oficial din domeniul apărării a menționat că conducerea militară a decis că nu există condiții favorabile pentru a începe o operațiune de escortă în acest moment. Orice inițiativă ar necesita „asigurări mai bune” că amenințările din partea Iranului au fost reduse semnificativ.
Structura unui eventual convoi american
Dacă și când comandanții vor considera că amenințările Iranului sunt tolerabile, SUA ar putea lansa o operațiune de escortă cu un convoi relativ mic, format din două distrugătoare și câteva petroliere. Petrolierul ar putea conduce convoiul datorită carenei sale duble, capabile să reziste la atacuri cu mine.
Distrugătoarele ar oferi protecție împotriva rachetelor și dronelor, având și capacități limitate de luptă antisubmarin și antimine. Convoaiele ar fi dispuse la distanțe variate, iar navele comerciale și cele de război ar fi amestecate pentru a minimiza riscurile legate de radar și rachete.
Scopul acestui aranjament ar fi să împiedice orice navă comercială să se interpuna între Iran și navele de război americane, asigurând o protecție suplimentară în timpul traversării prin Golf.
Fantoma anului 1988: Misiunea lui Trump pentru Strâmtoarea Ormuz
În contextul tensiunilor din Strâmtoarea Ormuz, foștii amirali sugerează că ar fi necesare între 8 și 12 distrugătoare pentru a asigura o operațiune de escortă eficientă. Viceamiralul John Miller, în retragere și fost comandant al forțelor navale americane din Orientul Mijlociu, a afirmat că escortarea navelor comerciale ar putea implica distrugătoare plasate atât în față, cât și în spatele acestora, precum și pe flancuri.
O astfel de misiune ar necesita și suport aerian, cu avioane de vânătoare F-15, F-16 sau F-18, echipate corespunzător pentru a contracara posibilele atacuri cu drone iraniene. Deocamdată, SUA dispune de 14 distrugătoare în regiune, dar nu toate sunt disponibile pentru o misiune de escortă, deoarece sunt angajate în alte operațiuni.
Sosirea USS Tripoli, o navă de asalt amfibie care transportă 2.200 de pușcași marini, ar putea semnala începutul acestei operațiuni. Mark Cancian, fost oficial al Pentagonului, a menționat că nava ar urma să ajungă în zonă la sfârșitul săptămânii viitoare. Înainte de a demara operațiunea de convoi, Marina americană va trebui să efectueze un test al tacticilor și capacităților iraniene, având în vedere amenințarea reprezentată de ambarcațiunile rapide iraniene.
Aceste ambarcațiuni, numeroase și greu de detectat, pot fi echipate cu încărcături explozive, ceea ce reprezintă o provocare semnificativă pentru forțele americane. Foști ofițeri militari, precum James Stavridis, subliniază dificultatea de a identifica și distruge suficiente ambarcațiuni rapide pentru a asigura siguranța convoaielor. Miller a adăugat că aceste ambarcațiuni sunt omniprezente și necesită o supraveghere constantă.
De asemenea, o navă de dragat mine ar trebui să treacă prin strâmtoare înaintea convoiului, având nevoie și ea de escortă, dat fiind că nu dispune de un sistem de apărare aeriană adecvat. În ultimele zile, forțele americane au acționat împotriva navelor care amplasau mine, continuând astfel o strategie de prevenire a amenințărilor în regiune.
Analiză: Misiunea riscantă a lui Trump în Strâmtoarea Ormuz
În contextul tensiunilor din Strâmtoarea Ormuz, fostul oficial al apărării Miller a declarat că SUA ar putea fi nevoite să efectueze operațiuni de escortă navală, având în vedere gradul considerabil de risc implicat. „La un moment dat va trebui să testăm puțin apele și să vedem cât de bine se descurcă, începând să trimitem niște nave prin zonă”, a afirmat el, subliniind că „este o operațiune care implică un grad considerabil de risc. Și va fi imperfectă.”
O preocupare majoră pentru Miller nu o reprezintă minele din strâmtoarea în sine, ci cele care ar putea fi plantate în interiorul Golfului. Ultima misiune de escortă desfășurată de SUA în Ormuz a avut loc în iulie 1987, când un convoi de nave a fost atacat de o mină. Incidentul a determinat un interes crescut pentru organizarea unei noi misiuni de escortă, însă disponibilitatea distrugătoarelor în flota SUA este limitată. Din cele aproximativ 74 de distrugătoare, doar o treime sunt desfășurate la nivel global, iar restul sunt în diverse etape de pregătire sau mentenanță.
„Nu există prea multă flexibilitate pentru a trimite multe nave în acest moment pentru a îndeplini această misiune”, a subliniat fostul oficial. Acest aspect crește interesul aliaților de a contribui la o misiune comună, deși nu există garanții că o escortă navală ar fi suficientă pentru a relua în mod semnificativ mișcările petrolierelor și navelor cu gaze naturale lichefiate prin strâmtoare. Chiar și cu o escortă, riscurile pot părea prea mari pentru companiile de transport maritim, având în vedere tarifele exorbitante de asigurare la care se confruntă.
În concluzie, proprietarii de petroliere speră că o escortă militară le va permite să își relanseze operațiunile în Golf, însă puțini cred că ajutorul va veni rapid sau va fi suficient pentru a convinge armatorii să revină în zonă. „Nu cunosc pe nimeni care să conteze pe asta”, a declarat un consilier din industrie.
