Doggerland: Un teritoriu locuibil în era glaciară
Un studiu recent a relevat că un teritoriu care lega odinioară Marea Britanie de Europa continentală, cunoscut sub numele de Doggerland, era acoperit de păduri temperate și putea susține populații umane din Epoca de Piatră. Această regiune, astăzi sub Marea Nordului, a fost locuită de diverse ecosisteme acum aproximativ 16.000 de ani, mult înainte ca pădurile să reapară în Marea Britanie și nord-vestul Europei.
Doggerland își trage numele de la Dogger Bank, un banc de nisip din Marea Nordului, denumit după o ambarcațiune medievală olandeză folosită la pescuit. Studiile recente sugerează că Doggerland a început să fie inundat cu aproximativ 6.000 de ani în urmă, mai devreme decât estimările anterioare care indicau o inundare completă în urmă cu 7.000 de ani.
Cercetătorii au reconstituit ecosistemul dispărut folosind ADN conservat în sedimente aflate sub fundul mării. Aceștia au descoperit dovezi de mistreți, cerbi, urși și bouri, conform lui Robin Allaby, principalul autor al studiului și profesor de genomică la Universitatea Warwick din Marea Britanie. Studiul a implicat analiza a 252 de probe din 41 de carote extrase de sub Marea Nordului, în zona unui râu preistoric numit Southern River.
În timp ce cercetătorii știau că Doggerland era împădurit înainte de a fi acoperit de ape, vârsta acestor păduri era incertă. Precedentele consensuri susțineau că, în urmă cu 16.000 de ani, sudul Doggerlandului era tundră, nu pădure. Acest nou studiu a adus dovezi convingătoare că regiunea era de fapt acoperită de păduri, schimbând astfel înțelegerea noastră despre acest teritoriu dispărut.
Descoperiri despre un teritoriu scufundat din Europa
Cercetătorii au realizat o descoperire fascinantă despre sudul Doggerlandului, un teritoriu scufundat din Europa, care în trecut era locuibil. Analiza ADN-ului antic a relevat dovezi ale unei biodiversități bogate în zonă, încă din urmă cu aproximativ 16.000 de ani, în perioada în care mare parte din nord-vestul Europei era acoperită de tundră.
Studiul a identificat ADN-ul arborilor temperați și al animalelor de pădure care trăiau în jurul râului Southern, inclusiv o rudă a nucului (Pterocarya), despre care se credea că a dispărut din regiune cu 400.000 de ani în urmă. De asemenea, au fost găsite urme ale teilor (Tilia), indicând un climat mai blând în sudul Doggerlandului față de regiunile învecinate în timpul erei glaciare.
Rezultatele, publicate în revista PNAS, sugerează că oamenii din Epoca de Piatră aveau suficiente resurse pentru a trăi în această zonă după retragerea ghețarilor, acum aproximativ 21.000 de ani. Aceasta deschide noi perspective asupra locurilor ideale pentru așezări, în special în apropierea gurilor de vărsare ale râurilor.
Studiul contribuie la înțelegerea paradoxului lui Reid, care abordează discrepanța dintre viteza de răspândire a arborilor și recolonizarea rapidă a regiunilor nordice după ultima eră glaciară. Sudul Doggerlandului ar fi putut funcționa ca un „microrefugiu glaciar” pentru arborii temperați, facilitând extinderea lor spre nord.
De asemenea, cercetările sugerează că Marea Nordului a acoperit complet sudul Doggerlandului cu cel puțin 1.000 de ani mai devreme decât estimările anterioare, evidențiind cât de mult mai avem de învățat despre acest peisaj și istoria sa.
