Criza în fermele de lapte din România
Războiul din Orientul Mijlociu are un impact semnificativ asupra producătorilor de lapte din România, amplificând problemele deja existente în industrie. Creșterea rapidă a prețurilor la îngrășăminte și motorină pune o presiune uriașă asupra fermierilor, mulți dintre aceștia fiind nevoiți să își închidă afacerile.
Prețul litrului de lapte a crescut cu 10% la raft, iar fermierii se confruntă cu pierderi financiare considerabile. De exemplu, Ștefan, un medic veterinar cu 40 de ani de experiență în zootehnie, se gândește să renunțe la afacerea sa din cauza lipsei de profitabilitate. „Nu faci profit, din ce mai trăiești?”, se întreabă el, subliniind eforturile uriașe depuse pentru a menține ferma pe linia de plutire.
Mulți fermieri din Satu Mare au ales să renunțe la ferme din cauza prăbușirii prețului laptelui, care este mult sub costul real de producție. Flavius Corba, un tânăr fermier, afirmă: „Toată lumea e la pământ. Nu știu cât o să mai reziste.” El menționează că nu este sustenabil să produci lapte sub 2 lei, indiferent de eficiența fermelor.
Investițiile mari din spatele fermelor, adesea susținute prin credite, devin tot mai greu de gestionat. Fermierii se confruntă cu fluctuații mari ale prețurilor, ceea ce duce la decizii dificile, inclusiv închiderea afacerilor. „Trebuie să faci volume ca să poți să-ți plătești angajații și ratele la bancă”, afirmă un alt fermier, evidențiind dificultățile întâmpinate în industrie.
Piața europeană agravează și mai mult criza, surplusul de lapte crescut din cauza tensiunilor internaționale afectând cererea. De exemplu, 10-15% din producția de lactate din Europa era destinată țărilor din Golf, iar acum procesatorii reduc achizițiile de lapte, ceea ce pune și mai multă presiune asupra fermierilor români.
Criza fermelor de lapte din România
Producătorii de lapte din România se confruntă cu dificultăți severe ca urmare a războiului din Orientul Mijlociu. Aceștia au observat o scădere semnificativă a contractelor pentru livrarea laptelui, raportând o diminuare a cantității de lapte livrat. De exemplu, o cooperativă a livrat anul trecut 1.250.000 de litri de lapte pe lună, însă contractul recent a fost semnat doar pe 70% din acea cantitate.
În plus, problema nu se rezumă doar la producție, ci și la lipsa procesării. România nu dispune de fabrici de lapte praf, în contrast cu alte țări din regiune care reușesc să proceseze și să exporte. De exemplu, Polonia este un lider regional în acest domeniu, iar Ucraina, înainte de izbucnirea conflictului, producea cantități considerabile. Chiar și Bulgaria a reușit să dezvolte acest sector esențial, iar Republica Moldova este în curs de dezvoltare, deși la o scară mai mică.
În concluzie, criza din fermele de lapte din România este profundă, iar fermierii se simt copleșiți de situația actuală, declarând că „toată lumea e la pământ”.
