Telescopul spațial cu raze X XRISM al NASA a efectuat măsurători ale unor vânturi extrem de rapide care provin dintr-o galaxie activă în formarea stelelor. Aceste fluxuri de gaz ating viteze de aproximativ 3,2 milioane de kilometri pe oră.
Gazul supraîncălzit provine din galaxia Messier 82 (M82), aflată la circa 12 milioane de ani-lumină în constelația Carul Mare. M82 este o galaxie de tip „starburst”, care formează stele de aproximativ zece ori mai rapid decât Calea Lactee.
Erin Boettcher, cercetător, a explicat: „Modelul clasic sugerează că undele de șoc generate de formarea stelelor și de supernove încălzesc gazul și declanșează un vânt puternic. Înainte de XRISM nu puteam măsura exact vitezele. Acum vedem că gazul se deplasează chiar mai rapid decât prevedeau unele modele.”
Măsurătorile au fost realizate cu instrumentul Resolve de la bordul XRISM, care a analizat radiația X emisă de fierul extrem de fierbinte din centrul galaxiei. Datele indică temperaturi de aproximativ 25 de milioane de grade Celsius, suficiente pentru a genera presiune care împinge gazul spre exterior.
M82, cunoscută și sub denumirea de „Galaxia Trabucului”, este faimoasă pentru jeturile sale de gaz și praf care se extind pe aproximativ 40.000 de ani-lumină. Aceste jeturi au fost observate anterior de telescoape precum Hubble, James Webb, Chandra și Spitzer.
Un aspect important al studiului este înțelegerea legăturii dintre aceste fluxuri și activitatea stelară intensă din galaxie, inclusiv rolul razelor cosmice, particule extrem de energetice ce ar putea contribui la „împingerea” gazului în afară.
Cercetătorii estimează că centrul galaxiei M82 aruncă anual o cantitate de gaz echivalentă cu masa a șapte sori. Edmund Hodges-Kluck a declarat: „Dacă vântul ar avea o evoluție constantă, ar putea explica expulzarea a patru mase solare pe an. Dar observăm mai mult decât atât. Nu știm unde ajunge restul materiei.”
XRISM va continua să observe această galaxie, oferind date esențiale care ar putea rezolva misterele legate de galaxiile starburst și să îmbunătățească modelele actuale. Skylar Grayson a afirmat: „Modelele noastre datează din anii ’80, iar acum avem în sfârșit instrumentele necesare pentru a le testa cu adevărat.”
Descoperirile au fost publicate în revista Nature.
