De ce China poate câștiga războiul din Iran fără să tragă un singur foc
China își conturează poziția de mare câștigătoare în războiul din Iran, având în vedere criza provocată de președintele Trump, scrie The Times. Beijingul își propune să transforme un armistițiu instabil într-un avantaj geopolitic care să diminueze influența americană în Orientul Mijlociu și în regiunea Indo-Pacific.
În ciuda inițialelor temeri privind impactul deciziei Iranului de a închide strâmtoarea Ormuz, un canal esențial pentru transportul petrolului, China a beneficiat de un ordin emis de Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) care permite navelor cu destinația China să treacă fără a plăti taxe. Aceasta este o mișcare strategică menită să asigure o trecere maritimă fluidă, în ciuda procesului complicat și lent de aprobat al navelor.
Beijingul are un interes major în stabilizarea achizițiilor de petrol din Iran, dorind să formalizeze aceste tranzacții într-un cadru mai sigur. Sprijinul acordat IRGC este o parte integrantă a strategiei Chinei de a consolida relațiile cu statele care contestă ordinea mondială dominată de SUA.
În acest context, sprijinul militar și tehnologic pe care China îl oferă Iranului, inclusiv instruirea ofițerilor IRGC în utilizarea tehnicilor de recunoaștere facială, subliniază angajamentul său față de aceste alianțe. Aceasta poate fi interpretată ca o reacție la slăbiciunea percepută a SUA, care nu depind de importurile de petrol din această regiune.
Astfel, prin consolidarea relațiilor cu Iranul și alte state critice, China își pregătește terenul pentru a-și extinde influența în regiune fără a recurge la acțiuni militare directe.
Analiză: De ce China poate câștiga războiul din Iran fără să tragă un singur foc
China a anticipat de mult ca Iranul să preia controlul asupra strâmtorii, folosind acest lucru ca o pârghie politică. Aceasta se aliniază cu modul în care Beijingul a utilizat dominația sa globală asupra resurselor rare pentru a influența deciziile economice ale Statelor Unite, cum ar fi renunțarea la tarifele mai mari aplicate mărfurilor chinezești.
Sub conducerea președintelui Xi, China a acumulat rezerve semnificative de petrol, pregătindu-se pentru o eventuală criză energetică. De asemenea, China devine din ce în ce mai rezistentă la crizele din Orientul Mijlociu, având un accent pe dezvoltarea energiei regenerabile și a vehiculelor electrice, care sunt acum puncte forte ale exporturilor sale.
Pe plan diplomatic, China își afirmă pretențiile, dorind să devină prima națiune din Asia-Pacific care conduce organismul ONU responsabil de guvernanța oceanelor. Astfel, Beijingul își propune să umple vidul de leadership global lăsat de Statele Unite.
În contextul unei întâlniri viitoare cu Trump, Xi va sublinia importanța deschiderii strâmtorii prin intermediul diplomației, fără intenția de a interveni direct în conflictele din regiune, lăsând astfel impresia că China se află într-o poziție favorabilă în această situație complexă.
