La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, Bucureștiul a fost martorul ascensiunii semnificative a familiei Bragadiru, o familie care a lăsat o amprentă profundă asupra orașului. În perioada premergătoare Primului Război Mondial, familia Bragadiru s-a situat pe locul al doilea în ierarhia celor mai mari averi ale capitalei, fiind depășită doar de opulența celebrului Cantacuzino-Nababul.
Dumitru Marinescu Bragadiru, patriarchul familiei, a început să acumuleze avere în urma muncii sale asidue ca negustor. Născut în 1842, Dumitru a muncit inițial pentru Iancu Ștefănescu, un cofetar din apropierea Pieței Alba. Datorită abilităților sale, Iancu Ștefănescu i-a cedat în 1866 întregul său negoț.
Constantin Argetoianu, în memoriile sale, subliniază cum Dumitru Marinescu, cunoscut pentru dedicarea sa, a reușit să strângă o avere considerabilă printr-o fabrică de spirt și achiziționând terenuri la Bragadiru, la porțile Bucureștiului. De asemenea, el descrie cu admirație ordinea și bunul simț care domneau în gospodăria lui, subliniind influența germanei sale soții în creșterea copiilor.
Familia Bragadiru a demonstrat o modestie remarcabilă, Dumitru Marinescu fiind mândru de originile sale și de parcursul său profesional. Deși a întâmpinat tragedii personale, precum moartea timpurie a primei soții, el a continuat să își extindă afacerile. Dumitru Marinescu a decedat pe 15 ianuarie 1915, lăsând în urma sa o moștenire financiară semnificativă și un impact considerabil asupra economiei bucureștene din acea perioadă.
În perioada premergătoare Primului Război Mondial, Bucureștiul era influențat financiar de figura notabilă a lui Mitică Marinescu-Bragadiru. Originar dintr-un mediu modest, Marinescu a reușit să își construiască o avere considerabilă prin muncă asiduă și cinste. După ce și-a extins afacerile, adăugând la patrimoniul său fabrici de bere și alte întreprinderi, a devenit un nume respectat în comunitate.
Fiul său, Dumitru Marinescu-Bragadiru, continuând tradiția familială, a demonstrat abilități deosebite în afaceri, reușind să își sporească averea lăsată de tatăl său. Constantin Argetoianu, coleg de liceu cu Dumitru, sublinia meritele acestuia în menținerea și dezvoltarea consorțiului Bragadiru, evidențiind că, spre deosebire de mulți tineri din familii înstărite, el nu și-a risipit banii, ci a contribuit la avansarea întreprinderii familiale.
Astfel, familia Marinescu-Bragadiru a devenit un simbol al succesului financiar și al continuității în afaceri la București, având un impact semnificativ asupra economiei locale înainte de conflagrația mondială.