Divergențe strategice la Berlin privind România
La sfârșitul lunii ianuarie 1916, ambasadorul german la București, Hilmar von dem Bussche, s-a întors la post după o vizită la Berlin, unde a observat diferențe semnificative în abordările față de România. Conducerea militară, reprezentată de șeful Marelui Stat Major german, Erich von Falkenhayn, susținea o politică bazată pe forță, în timp ce factorii politici germani erau înclinați spre o soluție diplomatică.
După întoarcerea sa, von dem Bussche a discutat cu contele austro-ungar Ottokar Czernin, relatându-i despre convorbirile avute la Berlin. Falkenhayn și-a exprimat încrederea în victoria finală a Puterilor Centrale și a subliniat că România reprezenta o problemă semnificativă, sugerând că o acțiune de forță ar fi necesară pentru a aborda situația.
În acest context, Falkenhayn a afirmat că, dacă ar depinde de el, ar trimite un ultimatum României, având suficiente forțe disponibile pentru a realiza o intervenție militară rapidă în cazul în care România nu s-ar conforma. Această abordare militară nu avea însă susținerea responsabililor politici de la Berlin, inclusiv a ministrului de Externe german, Gottlieb von Jagow, și a împăratului Wilhelm al II-lea, care preferau o soluție diplomatică.
Astfel, s-a conturat un conflict între strategia militară, care favoriza forța, și preferințele politice care optau pentru diplomație în relația cu România.
Divergențe strategice la Berlin privind România
În contextul tensiunilor dintre Germania și România, șeful Marelui Stat Major se confruntă cu opoziția atât a factorilor politici, cât și a M.S. Împăratului german. Deși aceștia nu au o opinie favorabilă despre România, există o dorință de a rezolva situația într-un mod pașnic.
Ambasadorul austro-ungar la București, Czernin, a exprimat îngrijorări cu privire la presiunea exercitată de Germania asupra regelui Ferdinand pentru a-l demite pe prim-ministrul român, Ionel Brătianu. El consideră că această strategie este riscantă și ar putea avea consecințe negative pentru Germania și Puterile Centrale.
Czernin a subliniat că „ultima declarație nu mi se pare prea fericit formulată” și a îndoielilor sale cu privire la capacitatea regelui de a acționa decisiv. El a adăugat că, în cazul în care Brătianu își va continua guvernarea fără a se ajunge la ruptura anunțată, prestigiul Germaniei nu va avea nimic de câștigat.
În plus, toate demersurile diplomatice ale Puterilor Centrale față de România au fost contracarate de prim-ministrul Ionel Brătianu, care a reușit să mențină în secret intenția țării de a intra în război împotriva acestora.
