Capacitatea militară a Europei și provocările în fața Rusiei
Decizia fostului președinte Donald Trump de a renunța la desfășurarea rachetelor cu rază lungă de acțiune în Germania a evidențiat o insuficiență a capacităților europene de descurajare, în contrast cu arsenalul extins al Rusiei. Această situație ridică întrebări fundamentale despre importanța sistemelor „Deep Precision Strike” (DPS) și despre lipsa acestor capabilități în rândul țărilor europene membre NATO.
Planul convenit în timpul administrației Biden prevedea desfășurarea unui batalion echipat cu rachete de croazieră Tomahawk și rachete hipersonice Dark Eagle în Europa. Aceste rachete ar fi permis țărilor NATO să lovească ținte aflate adânc în teritoriul Rusiei sau al altor adversari.
Rachetele DPS, care au o rază de acțiune între 1.000 și 3.000 de kilometri, sunt esențiale pentru a ataca și distruge obiective precise, cum ar fi clădiri strategice sau avioane aflate în pregătire de decolare. Experții militari subliniază trei motive principale pentru care aceste rachete sunt critice: amenințarea infrastructurii strategice, capacitatea de a răspunde agresiunilor fără a escalada în conflicte de mare amploare și abilitatea de a ataca ținte importante departe de linia frontului.
Un oficial militar din Occident a comentat că „vrei să ai capacitatea de a ataca o fabrică rusească de drone înainte să trimită 500 de drone asupra ta”. De asemenea, atacurile ucrainene asupra bazelor aeriene din Rusia demonstrează eficiența DPS în acțiune.
Amenințările din 2022 din partea Statelor Unite de a distruge activele militare critice ale Rusiei în cazul unei utilizări a armelor nucleare în Ucraina au influențat deciziile strategice ale Moscovei. Camille Grand, secretar general al Asociației Industriilor Aerospațiale, de Securitate și Apărare din Europa, a explicat că DPS poate provoca pagube semnificative adversarilor, oferind un element de descurajare convențională.
În concluzie, învățămintele extrase din conflictele recente sugerează că distrugerea activelor critice ale inamicilor sau amenințarea acestora poate fi decisivă în prevenirea unui conflict major.
Capacitatea militară a Europei și dezavantajul față de Rusia
Europa se confruntă cu un dezavantaj semnificativ în fața Rusiei din cauza absenței sistemelor de rachete de mare precizie cu rază lungă de acțiune, cunoscute sub denumirea de „Deep Precision Strike” (DPS). Această lacună este rezultatul decadelor de dependență de Statele Unite pentru dotarea cu armament și a temerilor legate de o posibilă reacție agresivă din partea Rusiei.
Problemele actuale ale Europei în domeniul rachetelor
De la Războiul Rece, SUA au furnizat Europei principalele componente de descurajare convențională, inclusiv rachete Tomahawk, care ar fi trebuit să fie desfășurate în Germania. „Nu este vorba că nu avem DPS pentru că suntem proști, ci pentru că am fost foarte precauți în a nu dezvolta sisteme terestre care ar încălca Tratatul INF”, a declarat expertul Grand.
În prezent, Germania și Spania dispun de rachete de croazieră Taurus cu o rază de acțiune de aproximativ 500 de kilometri, iar Franța și Marea Britanie au colaborat pentru dezvoltarea rachetelor Scalp/Storm Shadow. Totuși, stocurile acestor rachete sunt aproape epuizate, iar utilizarea lor depinde de superioritatea aeriană a NATO asupra Rusiei.
Vulnerabilitatea Europei și opțiunile disponibile
Fără capacitatea de a viza ținte strategice, cum ar fi bazele navale rusești, Europa rămâne vulnerabilă. Rusia dispune de rachete balistice și de croazieră cu rază de acțiune de peste 2.000 de kilometri, capabile să atingă orașe importante din Europa, cum ar fi Varșovia, Berlin sau Londra.
„Într-un scenariu de criză cu Rusia, nu vrem să ajungem în situația în care absența sistemelor DPS americane face întreaga gestionare a crizei mult mai complicată”, a subliniat Grand, evidențiind necesitatea urgentă de a dezvolta soluții autonome pentru a contracara amenințările rusești.
Inițiativele recente pentru dezvoltarea capacităților europene
În 2024, Germania, Franța, Polonia și Italia au demarat un proiect comun numit Elsa, destinat dezvoltării unei game largi de capacități militare, inclusiv rachete de mare precizie, pentru a întări apărarea europeană și a reduce dependența de armamentul american.
Capacitatea militară a Europei în fața provocărilor rusești
Europa se confruntă cu un dezavantaj semnificativ în fața Rusiei din cauza capacității sale militare limitate, în special în ceea ce privește rachetele cu rază lungă de acțiune. Deși Marea Britanie și Suedia au aderat la inițiativele europene de dezvoltare a rachetelor, majoritatea proiectelor sunt încă în stadii incipiente și nu vor fi finalizează mai devreme de anii 2030.
Fabian Hoffmann, cercetător la Colegiul Universitar de Apărare din Norvegia, a menționat discrepanța existentă între retorică și acțiune, descriind-o ca inexplicabilă în contextul actual. În ciuda acestei situații, oficialii și analiștii identifică soluții temporare. Una dintre cele mai rapide opțiuni ar fi reproiectarea unor arme deja existente în arsenalul european, cum ar fi racheta MdCN a Franței.
Ucraina, de asemenea, a dezvoltat tehnologii avansate pentru atacuri împotriva țintelor din adâncul teritoriului rus, inclusiv racheta de croazieră Flamingo, care are o rază de acțiune de peste 3.000 de kilometri. Compania olandeză Destinus produce anual peste 2.000 de rachete de croazieră pentru diverse țări europene, rachetele fiind utilizate și în contextul conflictului din Ucraina.
Mihail Kokorici, directorul executiv al Destinus, a afirmat că Europa va necesita multiple căi industriale și nu un singur program centralizat. Cererea pentru astfel de soluții este prea urgentă și prea mare pentru a se baza pe un model tradițional de achiziții.
Ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a declarat că Germania va utiliza „expertiza ucraineană” pentru a acoperi lacunele existente. Hoffmann a subliniat că țările europene ar trebui să achiziționeze rapid orice soluție disponibilă, chiar și în condiții imperfecte, subliniind că, în situații de criză, nu se pot avea pretenții ridicate.
