Bolojan și controversa reactoarelor modulare mici
Premierul interimar Ilie Bolojan a stârnit controverse prin declarațiile sale referitoare la proiectul reactoarelor modulare mici (SMR) de la Doicești, considerat un risc major pentru relațiile strategice dintre România și Statele Unite. Acesta a descris proiectul ca fiind o „gaură neagră”, menționând că 240 de milioane de dolari au fost „arși pentru un teren și niște hârtii”.
În realitate, ceea ce Bolojan numește disprețuitor „niște hârtii” include studii de inginerie și design (FEED), avize de securitate nucleară și documentația tehnică esențială pentru construirea oricărei centrale nucleare. Aceste declarații riscă să transforme poziția României într-un autogol diplomatic major, având în vedere că proiectul de la Doicești a fost promovat de administrația americană ca o reacție strategică la monopolul energetic al Rusiei și Chinei în Europa de Est.
Decizia lui Bolojan de a critica tehnologia SMR nu afectează doar relația cu un furnizor, ci anulează garanțiile de securitate oferite de Departamentul de Stat al SUA. Băncile guvernamentale americane, precum US Exim Bank și International Development Finance Corporation (DFC), erau pregătite să ofere finanțări de peste 4 miliarde de dolari pentru acest proiect, esențial pentru stabilitatea pe termen lung a României.
Printr-o astfel de abordare, Bolojan transmite un mesaj negativ piețelor financiare internaționale, sugerând că România este un partener imprevizibil. Această percepție poate descuraja investitorii americani, care nu vor dori să riște capital într-o țară cu decizii strategice fluctuante.
În plus, Bolojan acuză instituțiile statului că „parazitează cămările statului”, ceea ce subminează credibilitatea României în fața partenerilor din NATO. Dacă România nu poate menține o linie coerentă pe un proiect de siguranță națională, este dificil de imaginat cum va putea cere respect și protecție în momente de criză regională.
Bolojan și controversa reactoarelor modulare mici
Bolojan își continuă criticile față de proiectele americane legate de reactoarele modulare mici, punând accent pe risipa de resurse financiare. El subliniază că suma de 240 de milioane de dolari investită în acest proiect este echivalentă cu „a arde bani pentru un teren și niște hârtii”.
În opinia sa, România a fost percepută ca un partener volatil și imprevizibil în fața NATO și a aliaților occidentali, ceea ce riscă să transforme Doiceștiul într-un simplu teren gol. Această situație nu este cauzată de documentele de proiectare, ci de incapacitatea liderilor de la București de a înțelege complexitatea jocurilor strategice globale, care nu se gestionează cu mentalitate de primărie.
