O nouă teorie propune rezolvarea paradoxului găurilor negre
Paradoxul informațional al găurilor negre, unul dintre cele mai mari mistere ale fizicii moderne, ar putea avea în sfârșit o soluție grație unei noi cercetări teoretice. Această cercetare sugerează că găurile negre nu dispar complet din Univers, ceea ce ar putea salva legile mecanicii cuantice și ar oferi o perspectivă geometrică inedită asupra originii masei particulelor fundamentale.
Un studiu recent, publicat în jurnalul General Relativity and Gravitation, condus de echipa cercetătorului Richard Pinčák, propune o rezolvare bazată pe geometria unui spațiu-timp cu dimensiuni suplimentare. Cercetătorii au analizat un model gravitațional avansat, numit teoria Einstein-Cartan, aplicat într-un cadru heptadimensional (7D).
În contrast cu relativitatea generală standard, care presupune că spațiul se curbează doar în prezența masei, această teorie permite și răsucirea spațiu-timpului. La densitățile extreme specifice scării Planck, torsiunea geometrică generează o forță de respingere care oprește procesul de evaporare Hawking, permițând găurilor negre să lase în urmă o rămășiță stabilă, o relicvă microscopică.
Această rămășiță funcționează ca o arhivă cosmică, unde informația cuantică rămâne stocată și codificată sub formă de vibrații de lungă durată ale câmpului de torsiune. Calculele sugerează că o relicvă provenită dintr-o gaură neagră de masă solară poate stoca suficientă informație pentru a rezolva paradoxul informațional.
Studiul are implicații semnificative și în fizica particulelor elementare, sugerând că structura geometrică ce salvează informația în găurile negre ar putea explica și ierarhia maselor în Univers. Deși energia necesară pentru a detecta aceste dimensiuni suplimentare depășește capacitatea actuală a acceleratorului LHC de la CERN, teoria oferă predicții testabile astronomic.
Cercetătorii indică faptul că aceste rămășițe stabile ar putea reprezenta o componentă majoră a materiei întunecate din Univers, iar amprentele geometrii 7D ar putea fi identificate în radiația cosmică de fond sau în undele gravitaționale primordiale.
