Declanșarea Revoluției Franceze prin inegalitate fiscală
Inegalitatea fiscală a fost un factor esențial în declanșarea Revoluției Franceze, conform unui studiu realizat de ROCKWOOL Foundation Berlin. Acesta demonstrează pentru prima dată, folosind date istorice, legătura dintre sistemul de taxare și revoltele populare.
Analiza indică faptul că, între 1750 și 1789, regiunile cu cele mai ridicate taxe pe sare și taxe vamale au experimentat de două ori mai multe revolte decât cele cu impozite mai scăzute. Marco Tabellini, cercetător la ROCKWOOL Foundation Berlin și profesor asistent la Harvard Business School, subliniază că nemulțumirile populației s-au reflectat în ‘caietele de plângeri’ (Cahiers de doléances) prezentate regelui în 1789. Regiunile cu impozite mai mari au înregistrat cu 72% mai multe reclamații legate de taxe.
Diferențele de impozitare
Diferențele de impozitare erau semnificative: în districtele cu taxe mici, gospodăriile plăteau doar 2,5% din venitul anual pentru taxa pe sare, în timp ce în regiunile cele mai sărace această proporție ajungea la 13%. Aceste inegalități au fost exacerbate de condiții meteorologice nefavorabile, care au dus la scumpirea pâinii și la revolte cauzate de foamete.
Efectele inegalităților fiscale pe durata revoluției
Conform cercetătorilor, efectele acestor inegalități s-au resimțit throughout Revoluția Franceză. Districtele cu cele mai mari taxe au fost mai active în revoltele care au urmat asaltului asupra Bastiliei din 14 iulie 1789. Aceste mișcări au culminat cu abolirea privilegiilor feudale, inclusiv a scutirilor de taxe pentru nobilime.
De asemenea, deputații din districtele cele mai afectate de aceste inegalități au fost mai critici la adresa monarhiei și mai susținători ai reformelor revoluționare, fiind mai predispuși să voteze pentru executarea regelui în ianuarie 1793. Această concluzie se bazează pe analiza discursurilor parlamentare din perioada mai 1789 – ianuarie 1793.
