Noile observații radioastronomice ale unui sistem planetar în curs de formare sugerează un mecanism interesant prin care planetele se formează. Odată ce primele planete se dezvoltă în apropierea stelei centrale, acestea pot ajuta la dirijarea materialului din discul protoplanetar pentru a forma noi planete situate mai departe.
Acest fenomen poate fi comparat cu un șir de piese de domino; fiecare planetă deja formată contribuie la formarea următoarei, declanșând astfel un proces secvențial de dezvoltare planetară.
Un exemplu relevant în studierea formării sistemelor multiplanetare este steaua tânără PDS 70, situată la 367 de ani lumină distanță. Aceasta este singura stea în care au fost confirmate planete deja formate în interiorul unui disc protoplanetar, datorită observațiilor efectuate atât în infraroșu, cât și optice.
Noile observații efectuate de o echipă internațională condusă de Kiyoaki Doi, folosind Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA), au relevat o concentrare de granule de praf în inelul din jurul PDS 70, sugerând că planetele existente interacționează cu discul înconjurător. Această interacțiune concentrează materialul într-o regiune îngustă, evidențiind modul în care formarea sistemelor planetare se poate desfășura printr-un proces repetitiv, similar căderii pieselor de domino.
Aceste descoperiri contribuie la înțelegerea formării sistemelor planetare și sugerează că modelele clasice de formare planetară pot fi corectate prin înțelegerea acestui efect de domino.
