Diferențele dintre școala japoneză și cea românească
În Japonia, sistemul educațional se distinge printr-o abordare unică, diferită semnificativ de cea din România. Un aspect important este că elevii nu sunt scoși la tablă și nu participă la teze sau lucrări de control. O româncă, Bianca Miyamoto, care locuiește de mai bine de două decenii în Japonia, a oferit o perspectivă despre cum funcționează școala japoneză.
„Copiii nu se notează, nu dau teze, nu dau lucrări de control, nu sunt ascultați. Cel puțin oral, nu au nimic. Nu se iese la tablă”, explică Bianca. În contrast cu sistemul educațional românesc, unde evaluarea este mult mai stringentă, japonezii pun accent pe dezvoltarea responsabilităților personale ale elevilor.
În școlile din Japonia, elevii au sarcini care, în mod obișnuit, sunt atribuite adulților în România. Aceștia servesc masa, fac curățenie în sălile de clasă și pe holuri. „Nu există femeie de serviciu, nici la toaletă, nici în clasă, nici pe holurile școlii, nici pentru feronerie; absolut ei fac tot. Bine, ajutați de învățătoare, dar ei fac tot, din clasa întâi”, adaugă Bianca.
Mai mult, elevii își pregătesc și servesc singuri mesele. „O pregătesc. În clase sunt aduse în niște recipiente mai mari și sunt servite în farfurii de ei. Fac de serviciu doi elevi pe săptămână, servesc masa, servesc orezul, sau pâinea, depinde ce e. Și ei adună masa”, explică românca.
Aceste practici nu doar că îi învață pe copii să fie responsabili, dar îi și pregătesc mai bine pentru viața de zi cu zi. Spre deosebire de elevii din România, care depind de meditații pentru admiterea la liceu, copiii japonezi au o abordare diferită față de teme, ceea ce pentru unii ar putea părea un vis împlinit.
„Temele le lasă pe locul doi, pentru că majoritatea elevilor fac meditații private pentru intrarea la liceu. Mamele, jumătate de salariu îl dau pe aceste meditații”, adaugă Bianca, subliniind astfel diferențele fundamentale între cele două sisteme educaționale.
În concluzie, sistemul educațional japonez este caracterizat printr-o abordare care promovează responsabilitatea și independența, în contrast cu metoda tradițională de evaluare din România.
Diferențe între școala japoneză și cea din România
Un tânăr japonez, Kenji, a evidențiat în cadrul unei discuții diferențele semnificative dintre sistemele de educație din Japonia și România. Acesta a subliniat faptul că elevii din Japonia nu sunt scoși la tablă și nu au teze, iar responsabilitatea și disciplina sunt valori fundamentale în educația niponă.
Kenji a menționat că, spre deosebire de România, unde întârzierea elevilor la clasă este o problemă, în Japonia această situație este tratată cu seriozitate. El a subliniat importanța punctualității, afirmând că întârzierea unui elev afectează întreaga clasă, ceea ce nu se întâmplă în România.
Un profesor de cultură niponă la Universitatea din București a adăugat că implicarea elevilor în activități practice și disciplina pe care o promovează sistemul de educație japonez ar putea fi benefice și pentru România. Acesta a remarcat că Japonia pune un accent deosebit pe igienă, respect social și seriozitate în învățare, aspecte care ar putea îmbunătăți educația românească.
În concluzie, sistemul educațional din Japonia, cu durata sa de 9 ani de școală obligatorie, este recunoscut pe plan internațional pentru performanțele sale, în contrast cu România, care se confruntă cu provocări precum analfabetismul funcțional.
