Când se prescrie o datorie și ce se întâmplă cu banii neachitați
Vechimea unei datorii nu implică automat că aceasta s-a prescris. Este esențial să cunoaștem termenul aplicabil, precum și cauzele de suspendare sau întrerupere a acestuia, pentru a determina dacă suma mai poate fi recuperată pe cale judiciară. Avocatul Bogdan Buneci a explicat, într-un interviu pentru Digi24.ro, regulile prescripției și implicațiile acestora pentru creditori și debitori.
Ce înseamnă prescripția unei datorii
Prescripția unei datorii intervine atunci când creditorul nu își valorifică dreptul în termenul prevăzut de lege, iar dreptul material la acțiune se stinge. Potrivit articolului 2.500 din Codul civil, dacă dreptul nu este exercitat în intervalul legal, creditorul nu mai poate solicita instanței executarea obligației. De exemplu, în cazul termenului general de prescripție de 3 ani, o persoană care nu acționează în acest interval riscă să nu mai poată recupera suma datorată, cu excepția cazului în care a intervenit o cauză de suspendare sau de întrerupere a prescripției.
De când începe să curgă termenul
Termenul de prescripție începe să curgă de la data la care titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau trebuia să cunoască nașterea acestuia. De regulă, în cazul unei datorii, calculul începe din momentul în care obligația devine exigibilă. Dacă părțile au stabilit un termen pentru restituirea sumei, perioada de prescripție se determină conform prevederilor contractului. Conform articolului 2.517 din Codul civil, termenul general de prescripție este de trei ani, dar există și termene speciale de zece ani, doi ani sau un an, în funcție de natura dreptului sau a obligației.
Categorii importante de datorii cu termene speciale de prescripție
Datoriile către stat, cum ar fi impozitele și taxele, sunt supuse unor reguli de prescripție diferite, conform articolului 110 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, care prevede un termen de cinci ani pentru stabilirea creanțelor fiscale. De asemenea, amenzile contravenționale se prescriu, de regulă, în termen de șase luni de la data săvârșirii faptei, conform OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Dacă procesul-verbal nu este comunicat contravenientului în termen de două luni, executarea sancțiunii se prescrie, iar recuperarea amenzii se face în limita termenului de cinci ani, conform Codului de procedură fiscală.
Când se prescrie o datorie și ce se întâmplă cu banii neachitați
Prescripția unei datorii se referă la termenul în care creditorul poate solicita executarea silită a sumei datorate. Conform art. 2.537 din Codul civil, termenul de prescripție poate fi întrerupt printr-un act voluntar de executare, cum ar fi plata unei părți din suma datorată sau recunoașterea datoriei de către debitor. Alte acțiuni, precum introducerea unei cereri de chemare în judecată sau înscrierea creanței la masa credală în cazul insolvenței, pot, de asemenea, să întrerupă prescripția.
Atunci când prescripția este întreruptă, perioada care a trecut până în acel moment nu mai este luată în considerare și începe un nou termen, aplicabil conform regulilor stabilite de lege. În contrast, suspendarea prescripției oprește temporar cursul acesteia, dar păstrează timpul acumulat anterior. După încetarea cauzei care a dus la suspendare, calculul termenului se reia, incluzând perioada anterioară suspendării, conform art. 2.532 din Codul civil.
Situațiile care pot întrerupe sau suspenda termenul de prescripție
Prescripția poate fi suspendată în circumstanțe expres prevăzute de lege. Este important ca debitorii să fie informați despre aceste aspecte, în special în cazul notificărilor privind datoriile neachitate. Notificarea are rolul de a informa debitorul despre suma datorată și despre intenția creditorului de a se adresa instanței în cazul neachitării.
Executarea silită după împlinirea termenului de prescripție
După expirarea termenului de prescripție, creditorul nu mai poate solicita executarea silită, cu excepția cazurilor în care deține un titlu executoriu. De exemplu, în cazul unui contract de împrumut notarial, creditorul poate solicita executarea doar dacă termenul de restituire nu a expirat și documentul are caracter executoriu. Înainte de a recurge la executarea silită, creditorul și debitorul pot negocia o înțelegere pentru achitarea datoriei, inclusiv prin eșalonarea plății.
Dacă debitorul nu respectă acordul negociat, creditorul are dreptul de a continua demersurile de recuperare a creanței, inclusiv prin executare silită, putându-se urmări veniturile, conturile bancare sau bunurile debitorului. Astfel, imobilele pot fi supuse urmăririi silite și ulterior valorificate pentru acoperirea creanței.
