În urmă cu 7.300 de ani, erupția vulcanică a afectat vânătorii-culegători din Japonia
Comunitățile preistorice de pe insula Kyushu au fost devastate de una dintre cele mai mari erupții vulcanice din Holocen, provocată de vulcanul submarin Kikai. Deși se considera că acest dezastru a dus la dispariția vânătorilor-culegători din Japonia, un studiu recent sugerează că unii dintre aceștia au reușit să supraviețuiască.
Erupția Kikai-Akahoya a generat curgeri piroclastice extrem de fierbinți și a provocat tsunamiuri masive, cutremure și depuneri groase de cenușă vulcanică, aproape anihilând populația locală. Cu toate acestea, cercetătorii au analizat date arheologice și au descoperit că populația Jōmon nu a dispărut complet. Unii supraviețuitori s-ar fi mutat din sud spre nord, unde comunitățile lor au continuat să se dezvolte.
Supraviețuirea și migrarea comunităților
În sudul și centrul insulei, erupția a provocat distrugeri majore și depopulare. Siturile arheologice, precum cel de la Numerikawa, arată că așezarea a fost abandonată după catastrofă. Totuși, descoperirile sugerează că o parte a populației a reușit să scape, iar cercei din piatră, întâlniți înainte de erupție în sud, au început să apară în nord imediat după eveniment.
Analizele demografice confirmă că populația de pe coasta nordică a insulei Kyushu a continuat să crească după erupție, ceea ce sugerează că refugiații din sud au contribuit la această expansiune. Această migrație a dus la formarea unor rețele sociale și dinamici culturale noi, inclusiv dezvoltarea tradiției ceramice Sobata și extinderea practicilor de vânătoare maritimă.
Concluzii ale cercetării
Cercetătorii concluzionează că societățile Jōmon nu au dispărut complet, dar au fost supuse unor schimbări semnificative. Erupția a provocat pierderi umane și abandonarea unor așezări în sud, în timp ce populația din nord a crescut considerabil. Studiul a fost publicat în revista Science Advances, oferind noi perspective asupra impactului erupției vulcanice asupra vânătorilor-culegători din Japonia.