Fenomen neobișnuit în Canada: alunecări de teren cu blocuri de sol înghețat
În nord-vestul Canadei, cercetătorii au descoperit alunecări de teren uriașe, care implică blocuri de sol înghețat de dimensiunea unei case cu două etaje. Aceste alunecări de teren, denumite alunecări prin desprinderea permafrostului, reprezintă un tip de fenomen geologic neobservat până acum în regiune și ar putea fi fără precedent în ultimii 10.000 de ani.
Fenomenul este asociat cu încălzirea permafrostului și cu efectele pe termen lung ale incendiilor de vegetație. Se estimează că aceste alunecări s-ar putea extinde în alte zone din Canada și Alaska pe măsură ce planeta continuă să se încălzească. Joseph Young, coordonatorul studiului realizat la Universitatea din Alberta, a declarat că acest fenomen a fost stabil o perioadă îndelungată, însă a suferit o schimbare bruscă, similară cu apăsarea unui întrerupător.
Cercetătorii au observat aceste alunecări în văile din Teritoriile de Nord-Vest ale Canadei, unde stratul de permafrost era relativ subțire. Prin utilizarea imaginilor din satelit și a investigațiilor la fața locului, s-a dovedit că aceste alunecări sunt diferite de cele obișnuite, care rezultă din dezghețarea permafrostului. În cazul alunecărilor masive, au fost identificate blocuri de material înghețat printre resturile deplasate, unele având o înălțime de până la 10 metri.
În 2017 și 2018, cercetătorii s-au concentrat asupra a două alunecări de teren majore. Prima a avut loc în valea râului Johnson, deplasând peste 18 milioane de metri cubi de sol și roci, iar a doua, în valea râului Redstone, a antrenat aproape 4,5 milioane de metri cubi de material. Aceste fenomene au lăsat în urmă urme semnificative, afectând porțiuni extinse din versanți.
Aceste descoperiri subliniază impactul schimbărilor climatice asupra ecosistemelor nordice și importanța monitorizării continue a acestor fenomene geologice neobișnuite.
Fenomen neobișnuit: Alunecări de teren în Canada
În Canada, alunecările de teren recent observate implică mase de sol înghețat de dimensiunea unei case cu două etaje. Aceste fenomene sunt rezultatul unei combinații între dezghețarea permafrostului și incendiile de vegetație, care au avut loc în 1995. Temperatura permafrostului a crescut cu aproximativ 0,3 grade Celsius pe deceniu începând din 1980, an în care au început monitorizările.
Cercetătorii au constatat că alunecările de teren nu au fost cauzate de procesul obișnuit de dezghețare de la suprafață, ci de fisuri apărute pe versanți, care au permis căldurii să pătrundă adânc în sol. Acest proces de dezghețare poate dura până la 20 de ani pentru a afecta stratul de permafrost până la 20 de metri adâncime, așa cum s-a întâmplat în văile râurilor Johnson și Redstone.
Impactul alunecărilor de teren
Peste 150 de alunecări de teren au fost identificate în regiune, iar cele două studiate în detaliu sunt parte dintr-un grup semnificativ. Deși majoritatea sunt de dimensiuni mai mici, fiecare dintre acestea poate deplasa peste un milion de metri cubi de pământ. Teritoriile de Nord-Vest ale Canadei, fiind slab populate, nu au suferit pagube infrastructurii din cauza acestor fenomene, însă alunecările au blocat cursurile unor râuri, ducând la formarea de lacuri noi și la transportul rapid de sedimente în apele din aval.
Viitorul permafrostului
Există numeroase alte regiuni din Canada și Alaska unde permafrostul are o grosime între 20 și 40 de metri, făcându-le vulnerabile la alunecări de teren similare. Riscul crește în contextul intensificării incendiilor de vegetație la latitudini nordice. Așa cum a concluzionat cercetătorul Young, aceste fenomene ar putea reprezenta o „imagine a viitorului” pentru regiunile afectate de schimbările climatice și de dinamica incendiilor forestiere.
