Pe timpul iernii, insectele nu dispar complet, ci se ascund în diverse locuri pentru a supraviețui condițiilor reci. Ele pot fi găsite în scoarța copacilor, în sol sau chiar atașate de plante sub zăpadă. Zăpada acționează ca un izolator natural, ajutând insectele să reziste temperaturilor scăzute.
Diapauza: Hibernarea insectelor
Insectele hibernează, un proces cunoscut sub numele de „diapauză”, care le permite să supraviețuiască în lunile friguroase. Acest mecanism este esențial pentru specii care nu pot genera căldură proprie. Înainte de venirea iernii, insectele trebuie să se pregătească, iar unele specii hibernează ca parte naturală a ciclului lor de viață, având o singură generație pe an.
Cum anticipează insectele sosirea iernii?
Insectele se bazează pe semnale din mediul înconjurător pentru a determina momentul hibernării. Deși temperatura poate varia, durata zilei rămâne constantă. Multe insecte percep scurtarea zilelor ca un semnal pentru a se pregăti de hibernare. De exemplu, fluturele Pararge aegeria folosește lungimea zilelor în stadiul de larvă pentru a decide dacă să intre în hibernare.
Strategiile de supraviețuire ale insectelor în timpul iernii
Pregătirea pentru hibernare este crucială pentru supraviețuirea insectelor. Dacă nu reușesc să se pregătească la timp, riscă să înghețe sau să moară de foame. Unele insecte aleg locuri protejate pentru a hiberna, în timp ce altele dezvoltă adaptări fiziologice pentru a evita sau tolera înghețul. De exemplu, fluturele Pararge aegeria caută un adăpost în pădure, cum ar fi iarba care va fi acoperită de zăpadă.
În timpul hibernării, insectele nu se hrănesc, deoarece hrana este extrem de limitată, iar strategia lor principală rămâne conservarea energiei pentru a supraviețui până la venirea primăverii.
În lunile reci, insectele adoptă două strategii principale pentru a supraviețui: acumulează rezerve de energie înainte de iarnă și își reduc rata metabolică pentru a consuma energia mai lent. Majoritatea insectelor își parcurg întregul ciclu de viață, de la ou la larvă, pupă și adult, într-un interval de câteva luni până la un an. Din această cauză, hibernarea pentru câteva luni este esențială, iar stadiul de viață în care hibernează variază de la o specie la alta. De exemplu, fluturele Pararge aegeria, comun în Europa și Africa de Nord, devine pupă înainte de iarnă și se transformă în fluture primăvara.
Impactul schimbărilor climatice asupra insectelor
Creșterea temperaturilor globale a dus la ierni mai scurte și mai calde, afectând comportamentul insectelor. Speciile care se pot adapta rapid la aceste schimbări au șansa de a se extinde spre nord și de a produce mai multe generații pe an. Totuși, nu toate insectele reușesc să se adapteze, iar entomologii studiază motivele acestei disparități.
Iernile mai calde aduc provocări semnificative pentru insecte. Temperaturile scăzute apar tot mai târziu, iar scurtarea zilelor rămâne constantă, ceea ce poate induce insectele în eroare și le poate determina să ia decizii greșite. Această disonanță poate duce la dispariția locală a unor specii. Studiile sugerează că unele insecte pot ajusta lungimea zilei pe care o folosesc pentru a detecta apropierea iernii, dar nu toate speciile au această capacitate.
De asemenea, iernile mai calde pot duce la epuizarea rezervelor de energie ale insectelor, înainte ca acestea să își poată încheia hibernarea. Cantitățile reduse de zăpadă, cauzate de temperaturi mai ridicate, pot reduce protecția oferită de aceasta, expunând unele specii la frig.
Prin cercetări suplimentare, oamenii de știință speră să prezică care specii au nevoie urgentă de ajutor din partea conservatorilor și ce măsuri ar trebui implementate pentru a le proteja.
