Astronomii au observat străfulgerări de raze X de la o gaură neagră supermasivă
Astronomii sunt fascinați de comportamentul neobișnuit al unei găuri negre supermasive cunoscută sub numele de 1ES 1927+654, situată la aproximativ 100 de milioane de ani-lumină de Pământ. Această gaură neagră, având o masă echivalentă cu un milion de Sori, a generat străfulgerări de raze X fără precedent.
În 2018, cercetătorii de la MIT au observat o dispariție bruscă a coroanei găurii negre, un nor de plasmă extrem de fierbinte, care a reapărut câteva luni mai târziu. Recent, această gaură neagră a început să emită străfulgerări de raze X cu o frecvență în creștere constantă, oscilațiile cvasi-periodice trecând de la o frecvență de 18 minute la una de 7 minute în decurs de doi ani.
O posibilă explicație pentru aceste străfulgerări ar putea fi o pitică albă, un nucleu extrem de dens al unei stele moarte, care orbitează foarte aproape de gaura neagră, aproape de orizontul evenimentelor. Megan Masterson, doctorandă în fizică la MIT și co-lider al studiului, a declarat că, dacă acest scenariu este corect, pitica albă s-ar afla la cea mai mică distanță observată vreodată de o gaură neagră.
Pitica albă, estimată la o zecime din masa Soarelui, ar emite unde gravitaționale pe măsură ce se apropie de gaura neagră, ceea ce ar putea explica creșterea frecvenței străfulgerărilor de raze X. Totuși, cercetătorii cred că această stea compactă nu va fi complet absorbită, datorită pierderii stratului său exterior care îi oferă suficient impuls pentru a preveni prăbușirea completă.
Observațiile viitoare vor continua să fie esențiale pentru înțelegerea mecanismelor fizice extreme din apropierea găurilor negre. De asemenea, lansarea detectorului de unde gravitaționale LISA, planificată pentru mijlocul anilor 2030, ar putea valida prezența undelor gravitaționale emise de această pitică albă. Masterson a subliniat importanța continuării observațiilor asupra acestui sistem unic pentru a descoperi noi perspective asupra fizicii extreme din jurul găurilor negre.
Studiul, realizat de cercetători de la MIT și colaboratori internaționali, a fost prezentat la cea de-a 245-a reuniune a Societății Americane de Astronomie și este disponibil pe serverul de preprinturi arXiv.
