Războiul Crimeii și impactul asupra Unirii Principatelor Române
Războiul Crimeii (1853-1856) a fost un conflict între Imperiul Rus și o coaliție formată din Franța, Anglia, Imperiul Otoman și Piemonte, având un impact semnificativ asupra statutului internațional al Principatelor Române, adică Țara Românească și Moldova. În urma acestui război, Tratatul de Pace de la Paris din 1856 a creat condițiile necesare pentru unirea acestor principate.
Tratatul de Pace de la Paris și efectele sale
Tratatul de Pace de la Paris a stipulat respectarea integrității Imperiului Otoman și a transformat Marea Neagră într-un teritoriu neutru, interzicând navelor militare accesul. De asemenea, a stabilit libera circulație pe Dunăre sub supravegherea Comisiei Europene a Dunării. Aceste prevederi au fost esențiale pentru reafirmarea interesului marilor puteri europene asupra Principatelor Române.
Deși Basarabia a rămas sub controlul Imperiului Rus, partea sa sudică a fost retrocedată Moldovei, iar Principatele Dunărene au rămas sub suzeranitatea otomană, cu promisiunea de a exprima voința populației prin Adunările ad-hoc, care au fost convocate pentru a organiza viitorul acestor principate.
Constituirea României și garanția puterilor europene
Tratatul a scos Principatele Române de sub condominiul ruso-turc și le-a subordonat garanției colective a marilor puteri, inclusiv Turcia, Franța, Anglia, Prusia, Austria, Rusia și Sardinia. Aceasta a creat un cadru favorabil pentru constituirea unui stat român unit și liber, bazat pe un echilibru stabilit de marile puteri.
Astfel, condițiile impuse de Tratatul de Pace de la Paris au facilitat formarea României, pe fondul dorinței de a pune capăt conflictelor interne și de a asigura o conducere stabilă prin aducerea unui domn străin, în vederea consolidării unității naționale.
Războiul Crimeii și Conferința de la Paris
Conferința de la Paris din 1858 a decis că Principatele Moldovei și Ţării Româneşti vor rămâne entități politice separate, având fiecare domnul și adunarea sa, dar denumite colectiv Principatele Unite. Instituțiile comune stabilite în cadrul acestui tratat au fost Curtea de Casație și o Comisie Centrală cu sediul la Focșani, responsabilă pentru elaborarea legilor de interes comun.
Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza
Convenția de la Paris nu interzicea alegerea aceleași persoane ca domn în ambele principate, ceea ce a fost folosit de unioniști. Astfel, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Moldovei pe 5 ianuarie 1859 și al Ţării Românești pe 24 ianuarie 1859. Sprijinul lui Napoleon al III-lea a fost esențial pentru a înlătura opoziția Turciei și Austriei față de această unire. La 1/13 aprilie 1859, Conferința de la Paris a recunoscut oficial unirea realizată pe 24 ianuarie.
Impactul Unirii
De la începutul lui 1859, Principatele Unite au devenit centrul polarizant și unificator al națiunii române, care era fragmentată sub diferite stăpâniri externe. Asemenea modului în care regatul Sardiniei a contribuit la unificarea Italiei, Principatele Unite au fost esențiale pentru unitatea românească, aducând împreună diversele regiuni locuite de români sub o singură entitate.
