Activitatea geologică recentă a Lunii
Un nou studiu sugerează că Luna a fost activă și „în mișcare” cu foarte puțin timp în urmă, descoperind o cantitate surprinzătoare de activitate geologică pe partea întunecată a satelitului nostru. Această activitate a avut loc cu doar 14 milioane de ani în urmă, o perioadă considerată relativ recentă în contextul vârstei Lunii, estimată la aproximativ 4,5 miliarde de ani.
La începuturile sale, Luna a fost dominată de un ocean de magmă fierbinte, dar, în urmă cu aproximativ 3 miliarde de ani, suprafața a început să se răcească. De atunci, activitatea vulcanică părea să fi scăzut semnificativ, ridurile de lavă solidificându-se și rămânând neschimbate timp de miliarde de ani. Totuși, geologul Jaclyn Clark de la UMD subliniază că „multe mișcări geologice pe Lună au avut loc acum două miliarde și jumătate, poate trei miliarde de ani”, dar noile observații sugerează că aceste forme de relief tectonic au fost active recent și ar putea continua să fie active și în prezent.
Utilizând tehnici avansate de cartografiere, cercetătorii au identificat 266 de mici creste pe partea îndepărtată a Lunii, care nu fuseseră documentate anterior. Aceste creste sunt grupate în jurul mai multor maria lunare, care sunt câmpii vaste de bazalt vulcanic rezultate din erupții anterioare. Descoperirile sugerează că unele dintre aceste creste s-au format peste cratere de impact foarte recente, confirmând astfel activitatea geologică pe Luna noastră.
Aceste dovezi recente indică o activitate geologică pe Luna noastră care contrazice ideea că aceasta ar fi fost complet inertă în ultimele milioane de ani. Astfel, cercetările continuă pentru a înțelege mai bine cât de activă este Luna din punct de vedere geologic chiar și în prezent.
Luna Pământului: Activitate Tectonică Recentă
Recent, cercetătorii au descoperit dovezi care sugerează că Luna Pământului a fost activă din punct de vedere tectonic în ultimele 160 de milioane de ani. Aceste concluzii se bazează pe studii care analizează formele de relief, inclusiv craterele de impact și crestele de pe suprafața lunară.
Estimările realizate de Clark și colegii săi indică faptul că caracteristicile mai tinere, asemănătoare crestelor, sunt rezultatul contracției continue a Lunii, pe măsură ce aceasta se răcește. Aceasta sugerează că Luna ar putea fi mai maleabilă decât se credea anterior, având în vedere că unele riduri de pe suprafață indică faptul că satelitul nostru natural încă se micșorează.
Studiul a fost publicat în The Planetary Science Journal și a generat deja discuții în comunitatea științifică, punând în lumină natura dinamică a Lunii.
