Nicolae Ceaușescu, un vânător pasionat
Nicolae Ceaușescu, un împătimit al vânătorii, avea o predilecție specială pentru vânătoarea de urși, dorind să împuște exemplare din ce în ce mai mari și mai multe. Acesta trăgea fără ezitare la tot ce îi ieșea în cale, indiferent dacă era vorba de un urs adult sau de un pui. Vânătorile la care participa erau organizate cu meticulozitate, având ca scop satisfacerea dorințelor dictatorului de a împușca un număr cât mai mare de animale.
Organizarea vânătorilor
Fondurile de vânătoare erau întreținute cu atenție de personalul silvic, care monitoriza zilnic numărul exemplarelor și locurile de mișcare ale urșilor. Pentru a atrage un număr cât mai mare de urși, se aducea hrană suplimentară, constând în fructe, porumb și furaje. Aceste măsuri garantau că urșii se adunau în zonele de concentrare, unde erau observați de echipele de vânătoare.
Strategia de vânătoare
În timpul vânătorilor, Ceaușescu era însoțit de ofițeri de Securitate care îl protejau și îi încărcau armele. Vânătoarea se desfășura cu mobilizarea a sute de oameni care răscoleau zona pentru a direcționa urșii către un punct fix, unde dictatorul aștepta. Aceștia, împreună cu echipele de „ciocănari”, asigurau că toată suprafața era încercuită, iar vânătoarea se desfășura în mijlocul unui zgomot considerabil și a focurilor de armă.
Atmosfera din timpul vânătorilor
De obicei, Ceaușescu era însoțit de alți invitați, care se comportau cu respect și evitau să-l deranjeze în timpul acestor evenimente. Această atmosferă de subordonare și atenție față de dictator era esențială pentru desfășurarea vânătorilor, care erau un aspect important al activităților sale recreative.
Nicolae Ceaușescu era cunoscut pentru stilul său agresiv de vânătoare, având o preferință deosebită pentru urși. Vasile Crișan, un cunoscut observator al activităților dictatorului, a subliniat că Ceaușescu „trăgea la tot. Nu ierta nimic”. La vânătorile de urși, zgomotul provocat de goana vânătorilor atrăgea și alte animale, iar Ceaușescu nu ezita să le împuște imediat.
În cadrul acestor vânători, de multe ori, dictatorul își dorea să obțină rezultate spectaculoase. „La o vânătoare combinată de urși cu mistreți”, a povestit Crișan, „Ceaușescu a împușcat în aceeași zi patru lupi”. De asemenea, el își exprima satisfacția în funcție de numărul de animale vânate, considerând 5-6 urși și câțiva mistreți un rezultat bun la munte, dar având așteptări mai mari în zonele submontane, unde a reușit să împuște între 10 și 25 de urși într-o singură zi.
Competitivitatea sa era evidentă, mai ales în perioada în care l-a avut ca invitat pe Ion Gheorghe Maurer. Cei doi se întreceau pentru a vedea cine poate obține un tablou de vânat mai bogat. În acele momente, Ceaușescu trăgea la aproape toți urșii care îi ieșeau în cale, cu excepția puilor care se aflau cu mamele lor. Odată ce Maurer nu mai era invitat la vânătoare, Ceaușescu a început să fie mai selectiv, axându-se pe urșii pe care îi considera mai mari.
