Decizii importante la Conferinţa ONU privind schimbările climatice
Cea de-a 29-a Conferinţă a Organizaţiei Naţiunilor Unite dedicată schimbărilor climatice a adoptat o serie de decizii semnificative, dintre care cea mai prominentă prevede că ţările dezvoltate trebuie să aloce anual 300 de miliarde de dolari până în 2035. Aceste fonduri sunt destinate sprijinirii tranziţiei energetice şi adaptării la schimbările climatice în statele în curs de dezvoltare.
Finanţarea necesară pentru ţările în dezvoltare
Unul dintre cele mai aşteptate puncte ale summitului a fost determinarea sumei pe care cele 23 de ţări dezvoltate, alături de Uniunea Europeană, ar trebui să o ofere ţărilor în dezvoltare. Acordul de la Baku stabileşte un nou obiectiv colectiv cuantificat, care înlocuieşte vechiul standard de 100 de miliarde de dolari anual. Această sumă reprezintă doar jumătate din cerinţele iniţiale ale ţărilor în curs de dezvoltare, iar ONG-urile au criticat acest angajament ca fiind insuficient în contextul inflaţiei.
Conform acordului, finanţarea va proveni din fondurile publice ale ţărilor dezvoltate, susţinute de investiţii private mobilizate sau garantate de acestea, precum şi din posibile „surse alternative”, cum ar fi taxe globale care sunt în prezent în discuţie.
Obiectivul de finanţare extins
Este estimat că cele 300 de miliarde de dolari vor constitui o pârghie esenţială pentru a ajunge la un total de 1.300 de miliarde de dolari pe an până în 2035, necesar ţărilor în curs de dezvoltare. Această sumă a fost evaluată de experţi desemnaţi de ONU, care au subliniat importanţa acesteia pentru nevoile de finanţare externă ale acestor ţări.
Excluderea Chinei de la obligaţii
Ţările occidentale au propus extinderea listei ţărilor responsabile pentru finanţarea măsurilor împotriva schimbărilor climatice, invocând îmbogăţirea recentă a Chinei, Singapore-ului şi statelor din Golf. Totuşi, China a refuzat să fie inclusă în această listă, stabilind că nu va accepta obligaţii financiare. Acordul de la Baku invită, totuşi, ţările nedezvoltate să contribuie financiar, dar subliniază că aceste contribuţii vor rămâne opţionale.
O noutate importantă este că, începând de acum, finanţarea acţiunilor împotriva schimbărilor climatice din partea ţărilor nedezvoltate, oferită prin intermediul băncilor multilaterale de dezvoltare, poate fi considerată în cadrul obiectivului de 300 de miliarde de dolari. Această decizie a fost bine primită de europeni.
Concesii pentru ţările cele mai vulnerabile
În ciuda iniţialelor nemulţumiri, cele 45 de ţări cele mai puţin dezvoltate, precum şi grupul de aproximativ patruzeci de mici state insulare, au fost convinse să susţină acordul. Acestea au cerut ca o parte din ajutoarele financiare să fie rezervate explicit pentru ele, în contrast cu poziţiile altor ţări africane şi sud-americane. Acordul preconizează, de asemenea, un obiectiv de triplare a finanţării până în 2030, majoritatea fondurilor urmând să fie canalizate prin intermediul fondurilor multilaterale, prioritizând astfel nevoile celor mai vulnerabile state.
Raportul pentru COP30: Creșterea Finanțării pentru Climă
O foaie de parcurs a fost elaborată pentru a produce un raport destinat COP30, care va avea loc în Belem, Brazilia, în noiembrie 2025. Acest raport se va concentra pe modalitățile de creștere a finanțării pentru climă, oferind oportunități noi de atragere a fondurilor prin donații. În prezent, 69% din finanțarea destinată combaterii schimbărilor climatice provine din împrumuturi.
Negocieri Controversate
Un negociator european a subliniat că orice referire explicită la „tranziția” spre eliminarea combustibililor fosili, un obiectiv important stabilit la COP28 de la Dubai, a fost exclusă în timpul finalizării documentelor principale. Aceasta se datorează unui „târg al diavolului” între țările producătoare de combustibili fosili.
Mențiunile referitoare la acordul adoptat anul trecut sunt doar implicite, iar textul care trebuia să sprijine implementarea acestuia nu a fost aprobat la finalul COP29. Aceasta a dus la o dispută îndelungată care a diminuat semnificativ conținutul acordului. Una dintre prioritățile Uniunii Europene, contestată de Arabia Saudită, a fost stabilirea unui mecanism de monitorizare anuală a eforturilor de renunțare la petrol, gaz și cărbune, însă acest demers nu a avut succes.
