Marginalizarea lui Putin și influența Turciei în Caucaz
Pe 10 iulie, liderii Azerbaidjanului și Armeniei au purtat negocieri de pace la Abu Dhabi, într-un context de deteriorare a relațiilor dintre Moscova și Baku. Recenta arestare a unor figuri pro-ruse din Armenia a fost un factor care a contribuit la relansarea discuțiilor. Armenia își reface legăturile cu Azerbaidjanul, iar influența Rusiei în Caucazul de Sud continuă să scadă, în favoarea Statelor Unite și a Turciei.
După războiul din Nagorno-Karabakh din 2020, Azerbaidjanul a adoptat o poziție pro-rusă, în timp ce Armenia s-a orientat tot mai mult spre Occident. Această divergență a influențat negocierile, Armenia preferând ca discuțiile să aibă loc în Europa sau în Statele Unite, în timp ce Azerbaidjanul dorea medierea Rusiei. Astfel, întâlnirile directe dintre președintele Aliyev și premierul armean Nikol Pașinian au fost suspendate la sfârșitul anului 2023, deși schimburile diplomatice au continuat.
Pace fără Rusia
La 13 martie 2025, Armenia și Azerbaidjanul au anunțat finalizarea negocierilor pentru un tratat de pace, care ar fi pus capăt unui conflict de aproape 40 de ani. Acest acord ar fi deschis, de asemenea, calea pentru normalizarea relațiilor dintre Armenia și Turcia, afectând astfel influența Rusiei în regiune.
Azerbaidjanul a impus condiții pentru semnarea acordului de pace, solicitând Armeniei să modifice constituția, ceea ce ar amâna procesul de negociere cu 18-24 de luni, un interval favorabil Rusiei. Turcia, pe de altă parte, a susținut că redeschiderea frontierelor ar întări influența sa asupra Armeniei, accelerând astfel o reconciliere între cele două națiuni.
Marginalizarea lui Putin și influența Turciei în Caucaz
În contextul tensiunilor geopolitice din regiune, Turcia a început să joace un rol tot mai proeminent, contribuind la îndepărtarea influenței Rusiei. Această evoluție este strâns legată de interesele Statelor Unite, care au promovat o apropiere între Turcia, Israel și Azerbaidjan. Această dinamică a fost accentuată de planurile ambițioase ale administrației Trump de a remodela Orientul Mijlociu și Caucazul de Sud.
Un aspect esențial al acestui plan a fost reînvigorarea relațiilor dintre Turcia și Israel, care, deși au fost tensionate din cauza problemelor palestiniene, sunt considerate cruciale în politica SUA din regiune. Azerbaidjanul, cu legăturile sale strategice atât cu Turcia, cât și cu Israelul, a fost recunoscut ca un actor cheie în această viziune.
Intervenția Turciei pentru reconcilierea azero-armeană
În aprilie 2025, Turcia, în colaborare cu SUA, a intensificat eforturile de a media un acord de pace între Armenia și Azerbaidjan. Recep Tayyip Erdogan a subliniat importanța semnării rapide a tratatului de pace de către Aliev, avertizând că orice schimbare politică în Armenia ar putea favoriza Rusia. De asemenea, Erdogan a susținut inițiativa „Crossroads of Peace” promovată de Pașinian, care vizează restabilirea rutelor de transport prin Armenia.
Aceste acțiuni ale Turciei subliniază eforturile Kremlinului de a preveni influența externă în Caucaz, dar și dificultățile cu care se confruntă în a-și menține controlul asupra regiunii. În acest context, consolidarea relațiilor turco-israeliene și medierea dintre Armenia și Azerbaidjan devin elemente esențiale în echilibrul de putere din zonă.
Marginalizarea lui Putin și slăbirea influenței ruse în Caucaz
Recent, Kremlinul a fost pus în fața unei provocări semnificative în ceea ce privește influența sa în Caucaz, în special în contextul relațiilor dintre Armenia și Azerbaidjan. O parte esențială a acestei dinamici a fost deschiderea unui coridor de transport, cunoscut sub numele de Coridor Zangezur, care să conecteze Azerbaidjanul de exclava sa Nakhchivan prin sudul Armeniei. Această propunere a generat discuții controversate legate de suveranitatea Armeniei asupra tranzitului de mărfuri.
Premierul armean, Nikol Pașinian, a demonstrat flexibilitate, sugerând un acord prin care controlul frontierelor să fie delegat unei terțe părți neutre. Deși Azerbaidjanul a respins inițial această idee, propunerea a câștigat susținere în rândul administrației Trump, care a sugerat o gestionare americană a rutelor de transport, fără a implica Rusia, o deviere semnificativă de la discuțiile anterioare.
În paralel, Kremlinul a observat cu îngrijorare evoluțiile din regiune. După pierderile suferite în Orientul Mijlociu, influența Rusiei în Caucazul de Sud părea să scadă considerabil. În acest context, Kremlinul a numit un reprezentant de încredere pentru Armenia, în încercarea de a preveni o apropiere a acesteia de Occident, considerată inacceptabilă de Moscova.
Mobilizarea forțelor pro-ruse în Armenia a dus la escaladarea tensiunilor interne, culminând cu arestarea unor figuri importante ale opoziției. Aceste acțiuni au sugerat o tentativă coordonată a Rusiei de a destabiliza atât Armenia, cât și Azerbaidjanul, subliniind astfel eforturile Kremlinului de a-și menține influența în regiune în fața unei realități în schimbare.
Marginalizarea lui Putin și pierderea Caucazului
Relațiile dintre Armenia și Azerbaidjan au fost influențate semnificativ de sprijinul extern, în special din partea Statelor Unite. O demonstrație clară a acestei dinamici a fost întâlnirea directă dintre liderii Aliev și Pașinian, care a avut loc pe 10 iulie la Abu Dhabi, fără implicarea Rusiei. Această discuție, care a durat cinci ore, a fost considerată extrem de productivă, având ca subiect principal tratatul de pace și viitorul relațiilor bilaterale.
Se așteaptă ca o nouă întâlnire să aibă loc în curând, posibil în Statele Unite, cu participarea președintelui Trump. Semnarea oficială a acordului de pace este preconizată pentru toamnă, indicând o schimbare semnificativă în dinamica regională.
Reacția Moscovei la aceste discuții a fost ambivalentă. Deși oficialii ruși au salutat dialogul direct, Kremlinul a aplicat presiuni prin impunerea de restricții la importurile de produse din Azerbaidjan și Armenia, invocând probleme legate de „dăunători”. Aceasta sugerează că atât Armenia, cât și Azerbaidjanul se pot aștepta la o intensificare a complicațiilor și a presiunii din partea Rusiei în viitor.
În timp ce Azerbaidjanul pare să beneficieze de o relație mai strânsă cu actorii externi, Rusia are în continuare diverse instrumente de influență asupra Armeniei, inclusiv prezența militară și legăturile economice strânse, ceea ce complică și mai mult situația din Caucaz.
