Strategia Israelului și a SUA în Iran: O abordare riscantă
Decizia Israelului de a-și autoriza armata să elimine oficiali de rang înalt iranieni a stârnit noi întrebări cu privire la eficiența strategiei de „decapitare”. Oficialii israelieni au comunicat omologilor americani că, în eventualitatea unei revolte, opoziția iraniană ar fi grav afectată, ceea ce contrazice strategia premierului Benjamin Netanyahu de a schimba regimul prin eliminarea liderilor politici și de securitate din Iran.
Experții și analiștii, inclusiv foști oficiali israelieni, rămân sceptici în legătură cu capabilitățile acestei strategii, având în vedere reziliența regimului iranian. Atacurile țintite au dus la eliminarea unor figuri importante, precum liderul suprem Ali Khamenei și alții, dar reacția regimului și a populației iraniene la aceste acțiuni este esențială pentru a înțelege efectele pe termen lung ale acestor atacuri.
Sanam Vakil, expert în Iran la Chatham House, subliniază că regimul nu este personalizat, având straturi instituționale care pot răspunde la atacuri prin promovarea internă a unor indivizi noi. Vakil consideră că strategia de decapitare a Israelului nu a avut succes, afirmând că aceasta „doar câștigă timp” și riscă să revitalizeze un regim care era pe cale să-și piardă puterea, generând o și mai mare rezistență.
Istoria asasinatelor comise de Israel nu se bucură de succese notabile. Deși campaniile israeliene au slăbit grupările precum Hamas și Hezbollah, acestea și-au revenit în urma pierderilor. Jon B. Alterman, de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, adaugă că Hamas, ca mișcare politică, a reușit să absoarbă pierderile, demonstrând astfel dificultatea de a obține rezultate durabile prin eliminarea liderilor.
Analiză: Strategia SUA și a Israelului de a-i elimina pe liderii iranieni riscă să întărească rezistența
Recenta strategie a Statelor Unite și Israelului de a decapita conducerea iraniană este privită cu scepticism de experți. Aceștia subliniază că astfel de acțiuni nu doar că sunt ineficiente, ci ar putea chiar să întărească rezistența regimului iranian. Un expert a afirmat că „din păcate, este puțin probabil să se obțină o îmbunătățire semnificativă prin decapitarea conducerii”, sugerând că bilanțul realizărilor politice în urma unor astfel de eforturi militare este slab.
De asemenea, s-a menționat că eliminarea liderilor nu garantează slăbirea grupurilor de putere. Un alt expert a comparat această strategie cu încercarea de a elimina „doisprezece răi” din Irak, subliniind că o astfel de abordare este greșită și că, prin eliminarea celor cu credibilitate, nu rămâne nimeni capabil să oprească influența negativă a celor răi.
Rezistența regimului iranian este, de asemenea, subestimată. Deși ar exista posibilitatea unei divizări interne, nu există dovezi clare că ar exista democrați moderați care să aștepte să preia controlul. În schimb, se preconizează un scenariu în care Iranul ar deveni instabil intern, ceea ce ar putea conduce la o creștere a actelor de violență la nivel internațional.
Un expert a sugerat că, în eventualitatea unei lovituri de stat, aceasta ar putea proveni din rândurile Gărzii Revoluționare Islamice, având ca scop menținerea sistemului existent. Această dinamică sugerează că persistența Iranului ca un actor regional rămâne o provocare majoră, mai degrabă decât prăbușirea acestuia.
În concluzie, strategia de decapitare a liderilor iranieni de către SUA și Israel riscă să nu aducă rezultatele scontate, întărind în schimb rezistența regimului și provocând instabilitate regională. Este esențial să se reevalueze abordările actuale pentru a evita agravarea situației din Iran.
