Avortul în România: Drept pe hârtie, dramă în realitate
România se confruntă cu o situație în care dreptul femeilor de a decide asupra propriului corp devine o luptă continuă, adesea marcată de refuzuri din partea medicilor din diverse motive, inclusiv religioase și morale. Deși au trecut mai bine de trei decenii de la recâștigarea dreptului la avort, femeile se lovesc frecvent de respingeri și priviri acuzatoare în spitalele publice, dar și în unele clinici private.
O anchetă realizată de Digi24, parte a campaniei Pacient în România, a scos la iveală că sute de medici din spitalele de stat refuză să efectueze avorturi din motive personale, fără ca Ministerul Sănătății să ofere soluții concrete pentru această problemă. În multe cazuri, femeile, inclusiv cele care au fost victime ale violului, ajung să caute ajutor la organizații non-guvernamentale sau la ginecologi care practică avortul la cerere.
Experiențele traumatizante ale pacientelor
Una dintre paciente, Ana, o tânără din Iași, a relatat cum s-a simțit tratată în timpul încercărilor de a obține un avort: „M-am simțit ca o bucată de carne, nu ca o ființă care trece printr-o experiență devastatoare”. În ciuda dificultăților, ea a căutat ajutor la mai multe clinici private, întâmpinând refuzuri și tratamente degradante. La o clinică, medicul i-a spus că este „prea grea” pentru a fi operată, lăsând-o într-o stare de panică și disperare.
În final, Ana a găsit o clinică care a tratat-o cu umanitate, explicându-i toate detaliile procedurii, dar a fost nevoită să plătească 3.000 de lei pentru avortul medicamentos, o sumă considerabilă pentru multe femei cu venituri reduse.
Activista Andrada Cilibiu de la Centrul FILIA subliniază că refuzul medicilor de a efectua avorturi în spitalele de stat este adesea legat și de aspecte financiare, sugerând că femeile sunt văzute ca „o marfă” în sistemul medical.
Aceste experiențe evidențiază contradicțiile din legislația românească și realitatea dură cu care se confruntă femeile în accesarea unui drept fundamental, cum ar fi avortul. Este esențial ca autoritățile să abordeze această problemă și să asigure respectarea drepturilor femeilor în toate circumstanțele.
Avortul în România: Drept pe hârtie, dramă în realitate
În România, accesul la avort rămâne o problemă majoră, în special din cauza refuzului medicilor de a efectua întreruperi de sarcină la cerere. Un exemplu relevant este Maternitatea Cuza Vodă din Iași, unde, dintre cei 41 de medici ginecologi, niciunul nu este dispus să efectueze avorturi la cerere, invocând motive personale și religioase.
Un medic din maternitate a declarat că refuzul se bazează pe considerente morale și pe impactul psiho-emoțional al procedurilor. Deși există o procedură prin care pacientele sunt îndrumate către alte spitale, conducerea maternității a specificat că nu există o metodă clară de gestionare a cazurilor în care femeile sunt refuzate.
Analizând răspunsurile de la 200 de spitale publice din România, s-a constatat că mai mult de jumătate dintre acestea – 49 de unități spitalicești – nu au niciun medic dispus să efectueze avorturi la cerere. Aceasta demonstrează o tendință alarmantă în sistemul medical românesc, unde dreptul la avort este, în multe cazuri, doar pe hârtie.
Impactul psihologic și social al refuzurilor
Decizia de a întrerupe o sarcină vine cu un impact psihologic semnificativ. Carmen Ioniță, psiholog, subliniază că femeile care se confruntă cu refuzuri repetate ajung într-o poziție vulnerabilă, lipsită de sprijin. Andrada Cilibiu, activistă la Centrul FILIA, avertizează că accesul efectiv la întreruperea de sarcină rămâne un drept neexercitat pentru multe femei, evidențiind imoralitatea sistemului care forțează femeile să devină mame împotriva voinței lor.
Experiențele personale ale pacientelor, cum ar fi cele care se confruntă cu sarcini cu malformații fetale severe sau cele rezultate din viol, ilustrează și mai bine această dramă. O pacientă din București a relatat cum a întâmpinat refuzuri din partea medicilor, în ciuda stării sale mentale precare, atunci când a încercat să obțină un avort medical pentru fătul său cu multiple malformații.
Aceste situații subliniază necesitatea urgentă de a aborda problema accesului la avort în România, pentru a asigura drepturile femeilor și a le oferi sprijinul necesar în momente de vulnerabilitate.
Avortul în România: Drept pe hârtie, dramă în realitate
În România, accesul la avort se dovedește a fi o provocare majoră, în ciuda reglementărilor legale care îl permit. Multe femei se confruntă cu refuzuri din partea medicilor, motivați adesea de convingeri religioase. Victimele violului, în special, sunt afectate de această problemă, având dificultăți în a obține servicii de întrerupere de sarcină. Andrada Cilibiu, activist pentru drepturile femeilor, subliniază: „Sunt cazuri dificile de violență sexuală cu care ne confruntăm, pentru că nici victimele violului nu beneficiază de servicii de întrerupere de sarcină și se lovesc de refuzul constant al medicilor.”
În conformitate cu poziția oficială a Bisericii Ortodoxe Române, avortul este considerat un păcat grav, care afectează nu doar femeia, ci întreaga comunitate. Biserica susține că toți copiii, inclusiv cei născuți din viol sau incest, ar trebui să vină pe lume, iar unica situație în care avortul este acceptat este atunci când viața mamei este în pericol. Această influență morală puternică se reflectă în deciziile medicale la nivel național.
Exemplele din spitale sunt relevante: Spitalul Municipal Rădăuți, deși are medici disponibili pentru avorturi, nu a efectuat nicio întrerupere de sarcină în perioada 2024-2025, motivând că tradiția instituției și convingerile religioase ale comunității nu permit astfel de intervenții. Similar, Spitalul Municipal Mangalia nu dispune de medici dispuși să efectueze avorturi, având ca prioritate salvarea vieților. În acest context, unele voci din cadrul sistemului medical, precum cea a medicului ginecolog rezident Marc Anton Cruceanu, își exprimă îngrijorarea față de abordările conservatoare și de obiecțiile de conștiință predominante în rândul medicilor mai în vârstă.
Această situație creează o dramă continuă pentru femeile care au nevoie de serviciile de avort, subliniind o disonanță între drepturile legale și realitatea cu care se confruntă acestea în sistemul de sănătate românesc.
Avortul în România: Drept pe hârtie, dramă în realitate
În România, avortul rămâne un subiect controversat, cu medici care refuză să efectueze procedura din motive religioase. O pacientă din Sibiu a relatat o experiență traumatizantă în cabinetul unui ginecolog: „Mi-a zis foarte serioasă că ea este împotriva și că trebuie să am acest copil”, referindu-se la un caz în care prezervativul s-a rupt și pastila de a doua zi nu a avut efect.
Decizia de a renunța la sarcină este adesea una grea, venită după mai multe ședințe de consiliere. Psihologul Carmen Ioniță avertizează că „dacă ești obligată să duci la termen o sarcină, te vei vedea în situația de a avea grijă de un copil pe care nu ți-l dorești”, subliniind impactul negativ asupra dezvoltării emoționale și psihologice a copilului.
Refuzurile nu se limitează doar la cabinetele medicale, ci continuă și în farmacii. O altă pacientă a întâmpinat dificultăți în a obține medicamentele abortive, fiind întâmpinată cu refuzuri repetate de către farmaciști care nu au dorit să verifice disponibilitatea acestora.
Disfuncționalități între teorie și practică
Experiența acestor paciente evidențiază disfuncționalitățile dintre reglementările legale și realitatea din teren. Deși există ghiduri medicale clare, implementarea acestora este fragmentară. Elvira Brătilă, președinta Societății de Obstetrică și Ginecologie, explică faptul că, deși există un ghid pentru avortul medicamentos, multe femei nu au acces efectiv la aceste servicii. „Li se explică problemele ce pot apărea după administrarea pastilelor, semnează un consimțământ, și astfel se evită avortul instrumental”, adaugă Brătilă.
Cu toate acestea, majoritatea spitalelor din România refuză să efectueze avorturi, lăsând paciente fără sprijin și fără opțiuni legale pentru a întrerupe o sarcină nedorită. Această situație creează un climat în care avortul clandestin devine o realitate periculoasă, amintind de perioada comunistă, când zeci de mii de femei și copii au plătit un preț ridicat pentru lipsa accesului la servicii medicale sigure.
Avortul în România: Drept pe hârtie, dramă în realitate
În România, avortul este un drept legal, dar realitatea arată o altă față a acestei probleme. Medicii refuză adesea să efectueze procedura din motive religioase, ceea ce duce la situații alarmante.
Andrada Cilibiu, reprezentantă a Centrului FILIA, subliniază că există probleme serioase legate de colectarea datelor despre avorturile clandestine. „Din păcate, întâlnim cazuri dramatice, inclusiv femei care au decedat în urma unor încercări de a-și provoca avorturi singure sau din cauza absenței îngrijirii necesare după un avort spontan”, explică Cilibiu.
Informațiile furnizate de spitale confirmă aceste îngrijorări. Două dintre cele 87 de unități spitalicești din România admit că avorturile clandestine continuă să existe. Spitalul Județean de Urgență Craiova a raportat estimativ 72 de avorturi realizate cu succes și 18 fără succes, doar în perioada 2024-2025, menționând că multe paciente aleg să nu declare aceste intervenții din teama de stigmatizare.
Mituri și manipulare în jurul avortului
În jurul avortului circulă numeroase mituri, inclusiv idei false despre riscurile procedurii. Cilibiu afirmă că unele cadre medicale folosesc mesaje menite să sperie pacientele, afirmând lucruri precum: „o să îți arate uterul ca după un accident de mașină” sau „nu o să mai poți face copii niciodată”. Aceste afirmații, de cele mai multe ori nefondate, contribuie la o presiune psihologică considerabilă asupra femeilor care se confruntă cu decizia de a întrerupe o sarcină.
Argumentele religioase joacă, de asemenea, un rol semnificativ. „Femeile care au credință resimt o vinovăție profundă după ce li se spune că avortul este un păcat”, adaugă Cilibiu, evidențiind că, în multe cazuri, aceste presiuni cresc anxietatea și confuzia femeilor în legătură cu deciziile lor.
Clarificarea riscurilor medicale
Un alt mit răspândit este că avortul ar duce automat la infertilitate. Marc Anton Cruceanu, medic ginecolog rezident, explică faptul că, deși există un risc teoretic, în practică acest lucru depinde de condițiile în care se efectuează avortul. „Dacă o femeie încearcă să își provoace singură avortul prin metode neconvenționale, riscurile pentru sănătatea ei cresc semnificativ”, subliniază Cruceanu.
Astfel, deși avortul este un drept garantat, realitatea din România arată că multe femei se confruntă cu obstacole semnificative în accesarea acestui serviciu, adesea din cauza prejudecăților și a presiunilor sociale și religioase.
Avortul în România: Drept pe hârtie, dramă în realitate
În România, avortul este legiferat până la 14 săptămâni, însă accesul efectiv la servicii sigure este adesea limitat. Dreptul la avort, deși recunoscut pe hârtie, se confruntă cu obstacole semnificative în practică, datorită refuzurilor din partea medicilor și influențelor religioase.
Refuzurile medicilor și cerințele organizațiilor nonguvernamentale
Organizațiile nonguvernamentale, precum FILIA, atrag atenția asupra faptului că dreptul la avort trebuie să devină accesibil pentru toate femeile din România. Andrada Cilibiu, reprezentantă FILIA, afirmă: „Cerem ca fiecare unitate medicală să aibă cel puțin un medic angajat sau colaborator dispus să ofere întrerupere de sarcină la cerere.” Aceste organizații solicită, de asemenea, decontarea avorturilor la cerere de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, plafonarea tarifelor și implementarea unor proceduri clare pentru gestionarea refuzurilor medicilor.
Limitările legislative și răspunsul statului
Ministerul Sănătății recunoaște dificultățile în accesarea serviciilor de avort, dar subliniază că nu există un cadru legislativ clar care să permită asigurarea acestor servicii. Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a menționat că „medicul nu poate fi obligat să realizeze această procedură”, ceea ce contribuie la creșterea fenomenului refuzului avorturilor la nivel național.
Comparativ cu alte țări europene
În contrast cu România, multe țări din Uniunea Europeană, precum Olanda și Suedia, oferă servicii de avort la cerere fără restricții majore. Aceste state asigură acces rapid și gratuit la avort, în timp ce în România femeile se confruntă cu refuzuri și bariere financiare. În Polonia și Malta, unde influența religioasă este predominantă, avortul este aproape total interzis, iar femeile riscă sancțiuni severe.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, în România, în 2022, au fost efectuate peste 28.000 de avorturi, jumătate dintre acestea fiind realizate la cerere. Aceasta plasează România printre primele țări cu cele mai multe avorturi, evidențiind necesitatea unor măsuri concrete pentru a asigura accesul la drepturile reproductive ale femeilor.
Avortul în România: Drept pe hârtie, dramă în realitate
În România, avortul este un drept consacrat pe hârtie, însă în practică, accesul la această procedură întâmpină numeroase obstacole. Medicii refuză adesea să efectueze avorturi din motive religioase, ceea ce transformă un drept legal într-o realitate dramatică pentru multe femei.
Un alt aspect îngrijorător este lipsa unei strategii eficiente de prevenție și educație în rândul tinerilor privind utilizarea metodelor de contracepție. Educația sexuală este absentă din școli, ceea ce contribuie la o creștere a numărului de sarcini neplanificate și, implicit, la cereri de avort.
Aceste circumstanțe subliniază nevoia urgentă de a aborda educația sexuală și accesibilitatea serviciilor de sănătate reproductivă în România pentru a asigura drepturile femeilor.