Bravul Mihai și călătoria lui
Andru Nenciu scrie despre Mihai Leu, un boxer care și-a căutat împlinirea departe de casă, ghidat de motto-ul lui Foreman: ‘toți vor să devină cineva / ceea ce trebuie să faci e să le dai încrederea că o pot face / trebuie să lăsăm copiii să viseze’. La doar 19 ani, Leu a fugit din țară în perioada ciumei comuniste, pornind spre Germania cu o sticlă de apă și un tricou de schimb într-o geantă, călătorind inițial într-o ladă pe un vapor.
Prima oprire a fost Italia, unde, cu calmul său exasperant, a reușit să-și continue drumul după ce s-a legitimat cu carnetul său de boxer. De la Italia, a ajuns la Paris, unde, obosit și flămând, a întâlnit câțiva prieteni într-un restaurant. Slăbit, a reușit în cele din urmă să ajungă în Germania, unde a devenit campion mondial la profesioniști, chiar și cu un tendon rupt, înfruntând adversari redutabili.
Mihai Leu și-a apărat titlul în meciuri dificile, inclusiv împotriva medaliatului cu aur de la JO 1992, Michael Carruth. Deși a fost o luptă grea, Mihai a continuat să lupte cu determinare, chiar și în fața provocărilor medicale care l-au forțat să se retragă din box. De-a lungul anilor, Mihai a povestit despre călătoria sa ca fiind parte din frumusețea vieții, lăsând în urmă lecții valoroase pentru sportivii care aspiră să-și atingă visurile.
Bravul Mihai, cu zâmbetul său inconfundabil, a demonstrat că fiecare luptă trebuie să fie însoțită de o strategie, având mereu o abordare gândită. Cu toate acestea, în ultima luptă a vieții, a tras cu toată puterea, dar a fost o confruntare inegală. Povestea lui Mihai Leu rămâne un exemplu de curaj și determinare, inspirând generații întregi de sportivi.
