Culele de la Măldărești, acum 100 de ani
Culele de la Măldărești reprezintă astăzi un important obiectiv istoric, dar acum mai bine de 100 de ani, acestea erau percepute diferit. În luna august a anului 1915, Constantin Argetoianu a efectuat o excursie în județul Vâlcea, unde a fost profund impresionat de frumusețea acestui colț al Olteniei. El a lăsat în urmă descrieri valoroase despre atracțiile turistice din zonă, incluzând și culele de la Măldărești.
„Nimic nu mi-a plăcut mai mult în Vâlcea ca Măldăreștii, din cauza priveliștii de pe terasa culei lui Jean Duca”, scria Argetoianu, referindu-se la una dintre culele care deja îi aparținea rivalului său politic, Ion Gheorghe Duca. Acesta din urmă achiziționase o parte din moșia Măldărești în 1910, păstrând pentru sine o culă veche și un teren de grădină.
Argetoianu descrie că, la Măldărești, există două cule, dintre care cea mai veche și mai frumoasă îi aparține familiei Greceanu, dar este lipsită de priveliște. În schimb, panorama de la cula lui Duca l-a marcat profund pe memorialist. „Din fața culei lui Duca”, își amintește el, evidențiind frumusețea peisajului din această zonă.
Astfel, culele de la Măldărești nu doar că au captat atenția lui Argetoianu, dar au și contribuit la imaginea unei Românii frumoase și civilizate, în viziunea sa.
Culele de la Măldărești, acum 100 de ani
Priveliștea de la Măldărești este cu adevărat impresionantă. De pe terasa amenajată, se desfășoară o panoramă splendidă, cu munții zărindu-se în fundal, albiți de zăpadă, și un peisaj de dealuri împădurite. În prim-plan, vilele albe, acoperite cu țigle, se ascund parțial printre copacii stufoși, iar vila familiei Pleșoianu se ridică deasupra parcului ce se întinde până la șosea, creând o imagine demnă de orizonturile italiene.
Interacțiunea cu sătenii a fost o experiență memorabilă pentru Argetoianu. El a participat la activitățile locale, admirând costumele tradiționale și bucurându-se de muzica și jocurile populare. „M-am amestecat cu țărănimea pe la hanuri și pe la horă, și mi-a făcut mare bucurie să constat cât era de sănătoasă și la minte și-la trup”, a mărturisit el. Vâlcenii, veseli și voioși, dansau și cântau, purtând costumele naționale oltenești, cu cămăși artistic brodate. Cântecele erau repetate, cu versuri care reveneau, însoțite de ritmul dansului, creând o atmosferă vibrantă și plină de viață.
