Israelul și secretul său nuclear: o istorie de înșelăciune
De-a lungul decadelor, Israelul a reușit să păcălească Statele Unite și alte guverne cu privire la programul său secret de arme nucleare, începând cu anii ’50. Primul premier israelian, David Ben-Gurion, a decis că țara are nevoie de o armă nucleară pentru a se proteja de amenințările provenite din statele arabe.
În această perioadă, Israelul a obținut tehnologia și materialele necesare pentru a dezvolta arme nucleare în secret. După Criza Suezului din 1956, oficialii francezi, datori față de Israel, au contribuit la construirea reactorului Dimona din deșertul Negev. Acest reactor a fost însoțit de un plan secret pentru o centrală de procesare a combustibilului nuclear, care nu era menționată în documentele oficiale.
Când oficialii francezi au început să aibă îndoieli cu privire la proiect, Israelul a propus un compromis: Franța să termine proiectul fără a cere monitorizarea activității centralei de către specialiști internaționali, iar Israelul să se angajeze să nu dezvolte arme nucleare.
În plus, Norvegia a furnizat Israelului apa grea necesară pentru a controla reacțiile nucleare, după ce a primit asigurări că intențiile israeliene sunt pașnice. Însă, când serviciile de informații din SUA au descoperit instalația secretă de la Dimona, oficialii israelieni au mințit, susținând că este doar o fabrică de textile.
Ulterior, Israelul a schimbat explicația, afirmând că este un centru de cercetare metalurgică, dar în 1960, Ben-Gurion a recunoscut existența instalației nucleare. Cu toate acestea, o echipă de inspectori a concluzionat că centrala nu avea capacitățile necesare pentru a produce arme nucleare.
În ciuda acestor descoperiri, oficialii americani au dorit inspecții regulate pentru a asigura statele arabe că Israelul nu dezvoltă bombe nucleare. Israelul a amânat aceste inspecții, până când președintele John F. Kennedy a avertizat că angajamentul Statelor Unite față de Israel ar putea fi compromis dacă Washingtonul nu va putea monitoriza activitățile nucleare ale țării.
Astăzi, se speculează că Israelul ar putea deține o triadă nucleară, utilizând rachete de croazieră lansate din submarine din clasa Dolphin, rachete balistice lansate de la sol și rachete lansate de avioane F-15 și F-16.
Israelul și Secretul Armelor Nucleare
Israelul a reușit să păcălească Statele Unite în legătură cu programul său secret de arme nucleare, utilizând diverse tactici pentru a ascunde adevărul despre capacitățile sale nucleare. În urma unei inspecții efectuate în 1964, o echipă de cercetători americani a concluzionat că Israelul nu putea produce arme nucleare, însă această evaluare s-a dovedit a fi greșită.
Inspectorii americani au fost înșelați prin construcția unor ziduri false care ascundeau liftul ce ducea la centrala de reprocesare a plutoniului, situată în subteranul reactorului accesibil. Seymour Hersh, în cartea sa „The Sampson Option”, a detaliat elaboratele măsuri de înșelăciune, inclusiv construirea unei camere de control false la Dimona, dotată cu echipamente falsificate pentru a impresiona inspectorii.
Până în 1968, CIA era deja convinsă că Israelul deținea arme nucleare, iar oficialii americani au ajuns la concluzia că era prea târziu pentru a-i determina pe israelieni să renunțe la planurile lor nucleare. A urmat un acord secret între președintele american Richard Nixon și prim-ministrul israelian Golda Meir, prin care Israelul s-a angajat să nu testeze armele nucleare și să nu recunoască existența acestora, în schimbul renunțării SUA la inspecțiile la Dimona și la presiunile de a semna Tratatul de Neproliferare a Armamentului Nuclear (NPT).
În 1979, un satelit american a detectat un posibil test nuclear, iar oficialii din SUA au suspectat că ar putea fi vorba despre un test israelian, ceea ce ar fi încălcat înțelegerea dintre Nixon și Meir. De asemenea, se estimează că Israelul dispune de cel puțin 90 de focoase nucleare, capabile să fie lansate din aer, cu rachete balistice de la sol și, posibil, din nave militare.
Acțiunile Israelului ilustrează dificultatea de a controla proliferarea nucleară, având în vedere că, deși încercările Iranului de a-și dezvolta un program nuclear sunt de asemenea îngrijorătoare, eșecul americanilor de a opri Israelul în acest sens subliniază provocările internaționale legate de armele nucleare.
Israelul a reușit să mențină un program nuclear secret, păcălind Statele Unite în legătură cu adevărata sa capacitate nucleară. De-a lungul timpului, această țară a dezvoltat instalații nucleare care au rămas ascunse de ochii lumii, ceea ce a ridicat numeroase întrebări cu privire la transparența și intențiile sale în domeniul armelor nucleare.
Strategiile utilizate de Israel pentru a-și proteja programul nuclear au inclus dezinformarea și manipularea informațiilor, astfel încât să păstreze secretul asupra capacităților sale nucleare. Aceste tactici au permis Israelului să evite presiunea internațională și să își continue dezvoltarea militară fără intervenții externe semnificative.
În contextul geopolitic actual, este esențial ca țările să fie conștiente de aceste dinamici și să evalueze cu atenție informațiile disponibile despre programele nucleare ale altor națiuni.