Delfinii comuni Indo-Pacific (Tursiops aduncus) trăiesc în societăți sofisticate, unde fiecare individ menține legături strânse cu un număr restrâns de semeni, dar și relații mai lejere cu un cerc social mai larg, similar cu rețelele sociale umane. Interacțiunile personale joacă un rol crucial în păstrarea acestui echilibru social.
Un aspect important al comunicării delfinilor este utilizarea „fluierăturilor-semnătură”, care sunt sunete unice ce funcționează ca o semnătură acustică individuală. Recent, cercetările au arătat că aceste fluierături ar putea transmite informații care depășesc simpla identificare a delfinului.
Delfinii comunică printr-o varietate de sunete, iar fluierăturile-semnătură sunt tipare de frecvență distincte, dezvoltate de fiecare delfin în tinerețe și păstrate pe parcursul vieții. Aceste fluierături pot reprezenta până la 30% din sunetele emise de un delfin atunci când interacționează cu alții.
Ekaterina Ovsyanikova, de la Universitatea Queensland, a descoperit că, deși structura fluierăturilor este stabilă, există o variabilitate în timp, sugerând că acestea ar putea purta și informații emoționale sau contextuale. De exemplu, masculii par să aibă fluierături mai variabile decât femelele, ceea ce ar putea reflecta diferențele în rolurile sociale și tipurile de interacțiuni.
Aceste descoperiri sugerează că fluierăturile-semnătură sunt mai versatile decât s-a crezut anterior, având capacitatea de a transporta informații suplimentare prin structura lor. Astfel, la fel cum fețele umane oferă informații despre identitate și emoții, fluierăturile delfinilor ar putea de asemenea să transmită mesaje complexe în funcție de context.
Înțelegerea comunicării la delfini ne oferă indicii valoroase despre modul în care aceste animale sofisticate își ascund și transmit informații, contribuind la o mai bună înțelegere a interacțiunilor lor sociale.
Delfinii, prin natura lor socială și comunicarea complexă pe care o dezvoltă, pot ascunde informații esențiale în interacțiunile lor. Această abilitate este influențată de provocările mediului lor, cum ar fi poluarea fonică din oceane. Zgomotul generat de activitățile umane, în special de nave, poate afecta modul în care delfinii comunică și își transmit informațiile.
„Pentru delfini, zgomotul asurzitor al navelor e ca și cum lumea ar deveni brusc încețoșată. Imaginează-ți cum ar fi să trăiești, să socializezi și să eviți pericole fără să poți recunoaște fețele celor din jur sau expresiile lor”, explică Ovsyanikova. Această analogie subliniază importanța sunetului în viața delfinilor, care își folosesc fluierăturile ca echivalent auditiv al fețelor umane pentru a comunica și a naviga în mediul lor.
Astfel, înțelegerea modului în care delfinii ascund și transmit informații poate fi influențată de provocările întâmpinate în habitatul lor natural, iar protejarea acestora este esențială pentru menținerea comunicării lor eficiente.